OCHI ALBAŞTRIRoman.
Cap. 20
SERVICE
Romanul. Europa.
2007
1 ianuarie 2007 - … Scriu romanul….
MOTO:
În miezul zilei, un tatã merse pe strãzile prãfuite din Keshan, împreunã cu fiul sãu si un mãgar. Tatãl încãlecase pe mãgar, iar bãiatul îl conducea. „Bietul copil, spuse un trecãtor. Picioarele lui mici si scurte încearcã sã tinã pasul cu mãgarul. Cum poate omul acela sã sadã atât de lenes pe mãgar, când vede cã bãiatul se osteneste?” Tatãlui îi merserã drept la inimã aceste cuvinte, coborî de pe mãgar la coltul urmãtor si îl lãsã pe bãiat sã urce. Dar nu trecu mult pânã când un trecãtor ridicã iarãsi vocea si spuse: „Ce rusine! Obrãznicãtura stã acolo ca un sultan, în timp ce bietul si bãtrânul lui tatã fuge alãturi.” Aceastã remarcã îl duru pe bãiat foarte mult si îi ceru tatãlui sã stea dinapoia lui, pe mãgar. „Ai mai vãzut vreodatã asa ceva ? murmurã o femeie în vãluri. O asemenea cruzime fatã de animale. Spatele bietului mãgar se lasã si neisprãvitul acela de bãtrân cu fiul sãu stau tolãniti ca si cum ar fi un divan –biata creaturã!” Cei tintiti de asprimea ei se uitarã unul la celãlalt si, fãrã sã spunã un cuvânt, coborârã de pe mãgar. Dar abia fãcuserã câtiva pasi, când un strãin fãcu haz de ei, spunând: „Multumesc cerului cã nu sunt asa de prost. De ce vã plimbati mãgarul când nu vã e de nici un folos, când nici mãcar nu duce pe vreunul din voi?” Tatãl îndesã o mânã de paie în gura mãgarului si îsi lãsã mâna pe umãrul fiului sãu: „Indiferent ce facem, existã cineva care nu e de acord. Cred cã trebuie sã stim noi singuri ce credem cã este bine,"
(De la Victor Chiaburu)
„Nici o operă artistică nu poate acoperi totul, orice lucrare de artă e o selecţie şi o sinteză, iar filmul mai mult ca oricare.”
Titus POPOVICI
. Un om îşi programează o intalnire la un psiholog. Se prezintă la data stabilită în cabinetul doctorului şi îi spune despre problema pe care o are:
“Doctore, mereu sunt deprimat. Indiferent ce aş face, tot nu pot să scap de depresii. Nu mai ştiu ce să fac. Mă poţi ajuta ?”
Psihologul îl priveşte atent şi îi spune: “Vino cu mine la fereastră”. Omul îl urmează la fereastră, iar psihologul îi spune:
“Vezi cortul acela de acolo ? Ei, acela este cortul unui circ vestit care tocmai a ajuns în oraş. Au multe numere foarte interesante, în special cele ale unui clovn. Am auzit ca acest clovn este foarte amuzant şi îi face pe toţi să rîdă mult. Sunt sigur că acest clovn prin glumele lui te va face sa rîzi şi să te simţi bine şi astfel o sa uiţi de depresia ta”
Omul se intoarce catre psiholog şi îi spune: „Doctore, eu sunt acel clovn”
Europa. Camera video.
Roman total, interactiv. „Atheneum”.
„Scrisoarea I-a” (lui Traian Băsescu). Bebe şi Andrei, Armata şi Internele.
Olimpiadele de primăvară şi de toamnă. Fîntîna muzicală. Radu Săndulescu.
Viaţa bate cîmpii. Scriitorul Dumnezeu.
Savin BADEA
96. Europa. Camera video.
97. Roman total, interactiv. „Atheneum”.
ROMAN TOTAL, INTERACTIV. „ATHENEUM”.
„ATHENEUM”
1.
ÎN România nu s-a întrebat poporul despre: abolirea experienţei socialiste,forma de guvernămînt, acceptarea societăţii capitaliste sau altă formă decît cea socialistă, intrarea în NATO, intrarea în Uniunea Europeană, intrarea în oricare Uniune… Concluzia: este dictatură pe toate fronturile, din toate părţile (Îchipuire de democraţie).
Din 1989 (şi chiar mai dinainte), de exemplu, pensionarii sunt furaţi sistematic, cum de-a lungul istoriei poporul român a fost supus sistematic unui adevărat holocaust de către toate imperiile vecine şi de aiurea.Nu s-a făcut nici-un referendum în afara celui de tot rîsul, destinat Constituţiei, o constituţie totuşi prfectibilă, dar care n-a fost explicată, comentată sau îmbunătăţită pînă acum.
Eu văd o Europă unită, Statele Unite ale Europei, numai într-o lume unită, într-o singură civilizaţie formată de popoare prietene şi din oameni prieteni, întrajutorîndu-se la nevoie.
A calculat cineva cît aur i s-a furat poporului român (sau mexican, ca să dau alt exemplu) de-a lungul istoriei?
Un super-stat ca Europa unită va fi viabil doar într-o lume unită, fără prejudecăţi, fără disensiuni, fără secrete militare, fără războaie. În sensul acesta trebuie urnită „istoria”.
Oameni din toată lumea, uniţi-vă! (Parafrază după celebra lozincă a lui Karl Marx).
Savin BADEA (Şobo)
2.
Domnule Savin Badea,
Ma tot apelati cu domnule si eu sunt o doamna !
Acesta este cel mai bun semn ca dumneavoastra vreti sa participati la un site pe care nici macar nu il cititi. Pentru ca daca v-ati fi uitat pe pagina in jos, nu mai departe decat la cenaclu, unde sunt si textele dumneavoastra, ati fi vazut ca am o fotografie si ca sunt o doamna cu ochelari. Si la lista de autori tot la fel. Nu cred ca arat ca un domn.
Va voi deschide o rubrica de traduceri la cenaclu.
As avea insa o rugaminte, sa va inarmati cu rabdare si politete. Timpul nostru nu este elastic. Ziua are numai 24 de ore iar numarul de mesaje pe care il primim este nelimitat.
gabi schuster-cararusa (6 martie 2007).
3.
Stimată Doamnă Gabriela,
Îmi cer scuze pentru eroarea de a vă fi confundat cu un bărbat. Dar mă acuz în plus scuzîndu-mă din următoarele motive: sînt şi bărbaţi care poartă plete ca femeile; mi s-a părut, privind fotografia Dvs., că văd un poet cu o figură mai deosebită, mai ieşită din comun, evident, cu plete; faptul să nu vă mire, deoarece eu nu am antrenamentul de a privi atent o fotografie, ilustraţie, poză, desen, din cauză că timp de 64 de ani din 65 am fost miop forte, din care 18 ani am fost proiectant, obişnuit să vizualizez mii de desene şi imagini în mare viteză, pe unele să le mai şi creez (foarte repede), doar dela 18 noiembrie 2005, beneficiez de o vedere aproape de normal, numai la dreptul (o viaţă am fost ciclop, numai cu dreptul, fiindcă la stîngul încă mai sînt miop forte cu peste -14 dioptrii şi la care am o cataractă operabilă, dar la care n-am mai făcut operaţie). M inunea de la 18 noiembrie 2005 a fost un risc asumat şi o izbîndă, care mi-a împărţit viaţa în două etape distincte. Datorez toate acestea lui Dumnezeu (căruia îi reproşez trecutul meu de chior (aproape orb), dar îi şi mulţumesc) şi medicilor Filip (tată şi fiu), deasemenea calculatorului şi laserului, ca invenţii ale umanităţii. La 11 ani am fost cobai pentru nişte experienţe oftalmologice de eşec şi mi s-a prescris să aştept evoluţia ştiinţei şi tehnicii medicale în domeniu, iar acum aştept clipa cînd voi avea încă 30 de milioane de lei vechi, să repet operaţia şi pentru cel de-al doilea ochi. În altă ordine de idei, numele Gabi este ambigen - pe fiica mea o cheamă Daiana-Gabriela, dar niciodată nu i-am spus Gabi, Gabriela, iar pe ginere îl cheamă Gabi, Gabriel, şi-i spun Gabi. Am mai avut şi o iubită, Gabriela, căreia îi spuneam Gabi şi-i scriam numele Gaby. V-am citit poeziile dar mi-am format ideea că le scrie un poet, aşa că rămîn perplex să aflu că sunteţi poetă. Cu grijile cotidiene, cu firea de poet, cu "atenţie la neatenţie" şi cu scuzele oftalmologice, recunosc am greşit grav. Iertaţi-mă! Despre răbdare... nu mai am! Sînt bătrîn şi-mi scriu darea de seamă către Dumnezeu şi mi-e teamă că nu o voi putea sfîrşi - e vorba de un roman total în care vreau să judec lumea care m-a chinuit în viaţă şi să-i mulţumesc că existăm împreună. Romanul va fi interactiv, aşa că orice intervenţie, corecţie va fi binevenită. Cînd voi fi sigur de unele fragmente mai reuşite, vă voi trimite. Etc. Scuzaţi-mă că uneori sînt mai "nărăvaş", dar am, din păcate, unele nemulţumiri, în raport cu ce am acumulat cu minus în mine. Vă rog, încercaţi să mă înţelegeţi: aici, în România, e altă lume. Cu stimă, Savin Badea (6 martie 2007).
4.
Domnule Badea,
poeziile dumneavoastra au devenit nepublicabile.
gabi schuster-cararusa ( Este vorba de Tripleta de aur, Măgarul şi Lupul şi Peste căciulă, din Decameronul românesc) la 02.04.2007.
5.
"Decameronul românesc" e titlul unei cărţi de Victor Papilian. Voi fi obligat să-l onorez, versificîndu-i o poveste de dragoste, ca să-i merit titlul. În stilul lui Eminescu, vă mai trimit o poezie. Îmi pare rău că m-aţi cenzurat - treaba Dvs. Pierdeţi prelucrări şi parodii după poveştile lui Ion Creangă. Cu multă stimă, Savin Badea
6.
PS la scrisoarea precedentă:
1. Vă rog să adăugaţi următorul MOTTO la poezia "Scrisoarea I":
Cînd cu mîna dreaptă ridici discul,
Chiar dacă unii spun că e uşor,
Tu nu uita că-n trenul care pleacă
Sînt mii de vieţi şi rodul muncii lor.(Versuri de la CFR)
2.În versul care începe aşa: "Tabla de pe şah" se va modifica astfel:"Tabla de la şah"
Vă mulţumec pentru rectificări şi înţelegere. Savin Badea
7.
Draga Savin,
Ne pare rau, dar creatia ta nu poate fi publicata in paginile sau pe
site-ul revistei noastre. Te sfatuim sa incerci la publicatii care au o
tematica mai accentuat umoristica sau de divertisment.
Cu respect,
Redactia Atheneum (07.05.07)
8.
Din cate stiu eu "Decameronul romanesc" de Victor Papilian a ramas la faza de proiect. Daca stiti de titlul unui astfel de volum, va rog sa imi spuneti ca sa nu intram in conflict cu drepturile de autor.
Referitor la cenzura.
Nu va cenzureaza nimeni. Dar exista teme care nu intra in interesul nostru.
Iar un anumit tip de limbaj nu se potriveste cu dezideratele noastre culturale.
Cu astfel de subiecte va puteti adresa linistit altor publicatii.
Noi ne luam dreptul de a publica numai ce socotim ca este interesant pentru noi si cititorii nostri.
gabi schuster-cararusa (07.05.07)
9.
Stimată Doamnă Gabi Schuster,
Stimate Domnule Sebastian Stoica,
Stimaţi redactori,
Îmi pare rău că uneori vă necăjesc cu năzbîtiile mele. Dar „Decameronul” „meu” l-am gîndit ca o serie de „Poveşti de dragoste şi cu proşti”, pornind de la basme, snoave şi bancuri, cu sau fără perdea (un alt exemplu, „Hainele împăratului” de /după marele Andersen).
„Decameronul românesc” este o carte scrisă de Victor Papilian şi editată la Editura de Vest, Timişoara, 1996, cu copyright în acelaşi an pentru această editură, Timişoara, Piaţa Sf. Gheorghe nr. 1. Eu am xeroxat cartea după exemplarul de la bibliotecă. Cartea are subtitlu, în paranteze, „Nuvele de dragoste”, ediţie îngrijită şi prefaţă de Mircea Popa. Cartea conţine „Decameronul românesc”, o suită de 10 poveşti, urmată de altele, încă 10 poveşti, grupate astfel: „Alte poveşti de iubire”(6 poveşti), „Alte nuvele româneşti”(2) şi „Nuvele negrupate în volume”(2). Total: 20 de poveşti, de unde şi impresia că este un proiect neterminat. Poveştile sunt simpatice, dar nu extraordinare; n-au cine ştie ce încărcătură epică, cel puţin cele cîteva pe care le-am citit.
„Decameronul” ar însemna doar 10, dar la Boccaccio eu îl asociez cu 100 (10x10). Un alt italiaan, napolitan, a scris „Pentameronul”, o suită de 50 de poveşti, grupate tot cîte 10 (x5), subintitulat cu…”îngîmfare”(meritată), „Povestea poveştilor”, de unde, hop!, şi Ion Creangă, cu povestea lui omonimă (ca subtitlu, la, mă scuzaţi, „Povestea p…”. G. Basile a scris, printre altele, „Cenuşăreasa”, „Motanul încălţat”, „Frumoasa din pădurea adormită” etc. pe care, după moda timpului, le-au prelucrat (repovestit) Charles Perrault, Fraţii Grimm şi mulţi alţii.(Literatura mondială e plină de astfel de „conflicte de interese”, cu plagiate nepedepsite, fiindcă nu numai moda, dar şi talentul „epigonilor”, au contribuit la „iertare”; un exemplu este chiar marele nostru Ion Creangă, care, în afară de „Amintiri”, toate celelalte sunt, mai mult sau mai puţin prelucrări, preluări sau, poate, coincidenţe; îmi vine în minte similitudinea dintre „Ivan Turbincă” şi „Moartea şi soldatul”, poveste rusească; sau ”Capra şi 3 iezi”, respectiv „Lupul şi cei 7 iezişori”, de Fraţii Grimm; cu toate astea mi-e drag mult Creangă, mi-s dragi Fraţii Grimm, Ch. Perrault şi mai ales l-am îndrăgit pe La Fontaine, „concurentul” meu la poveşti deocheate (pe care, din puritanism, şi le-a repudiat (zic bine?), înainte de moarte – eu n-aş face aşa ceva) şi la fabule esopice (sunt al doilea din lume, cantitativ; înainte lui (dar nu şi calitativ) – ne întrece un german, nu-i ştiu acum numele, care a versificat cele cca. 360 de fabule după Esop; eu am versificat 125, în două variante, La Fontaine ,95 şi Babrios , 70 (le-ar fi versificat pe toate, în elină, dar s-ar fi pierdut cele care nu întregesc numărul, evident…) Am scris aşa, scuzaţi lipsa de modestie, ca să pot apela la Dvs. să-mi găsiţi detalii despre fabulistul german şi fabulele sale esopice, căci eu, pe Internet, nu le-am găsit. Nu vă cer dizertaţii, ci dar o cale simplă şi uşoară, chiar pe Internet. Dacă informaţia mea nu e bună,bat recordul!, dar slabe speranţe.
În consecinţă, vreau să schimbaţi în „Decameronul oltenesc”, fie „Decameronul la români”, fie „Decameronul (România)”, fie „Decameronul 2”; dar mi-a plăcut ce titlu i-aţi dat – din păcate trebuie să renunţăm, şi asta cît mai repede. Vă sugerez, dacă nu vă supăraţi, să inseraţi o mică explicaţie temporară, fiindcă am fost anunţat pe Internet că am făcut rost deja de cîţiva „fani” cu „decameroanele mele”(un alt posibil titlu). Dacă aveţi altă idee mai bună, folosiţi-o.
Nu-s supărat cu „cenzura”, ci numai mîhnit. E dreptul Dvs., al redactorilor, să triaţi ce vă place, dar pentru mine tot cenzură se cheamă! În ce-l priveşte pe Ion Creangă şi „corozivele”sale (pe care eu le-am versificat şi parodiat, rezultînd 4 poveşti-poeme), vă informez, cu scuzele de rigoare, că:
- I-au plăcut, probabil, şi lui Eminescu, şi lui Maiorescu, întregii „Junime” şi „caracudei”; erau aniversare;
- Academia Română le-a publicat în „Opere” de Ion Creangă, sub îngrijirea lui Eugen Simion, preşedintele Academiei Române; cu aparat critic corespunzător şi pe foiţă de biblie;
- În România au apărut, cred, peste 10 cărţi, la edituri diferite, unele, în paralel cu alte creaţii similare, ca de exemplu, ultima pe care am văzut-o la Editura Humanitas, care conţinea numai prima poveste, „Povestea poveştilor”(Pp), cu ilstraţii executate de un pictor de origine română din Germania, costa 69,9 roni (lei noi) (uluitor de sumpă), în condiţii grafice exemplare – la reclama căreia, virtual, chiar Gabriel Liiceanu scria că „însuşi Boccaccio ar fi fost gelos pe Ion Creangă”! Un alt mare scriitor, Fănuş Neagu, i-a făcut o postfaţă colosală într-o altă ediţie. E drept, stă la mare cinste şi în panoplia homosexualilor, pe Internet; faptul m-a mîhnit.
- În ce mă priveşte, „Povestea poveştilor”(Pp) (în versuri) am prezentat-o Editurii „Helicon” din Timişoara; „mironosiţe” (apropos), mi-au refuzat-o şi returnat-o! Dar nu eu am fost acolo să o prezint, ci am rugat pe sora unui vecin, timişoreancă. Fetele ei, studente, au luat la facultate manuscrisul şi, tacit, printre studenţii timişoreni, „opera mea” a devenit folclor: o recitau în mijloacele de transport. Episodul mi l-a relatat tatăl fetelor, cu scuzele de rigoare. Ce era să fac? Le-am iertat. „Norocul”, că aria a fost restrînsă.
Nu pledez să vă schimbaţi modul de gîndire, gusturile. V-am scris toate acestea cu mîndria că am înaintaşi mari, care „au fost la ora sexuală” şi-i numesc pe: Boccaccio, Marchizul de Sade (inegalabil, record mondial absolut!), Ion Creangă, Mihai Eminescu, Jean de La Fontaine (sunt celebre poveştile lui prelucrate după Boccaccio şi Ariosto – ca şi Creangă, majoritatea operei lui, 99,99%, nu e originală, ci împrumutată), Ludovico Ariosto(la noi nu s-a tradus „Orlando furioso”, francezii şi englezii au făcut-o, de peste 150 de ani; abia eu am reuşit să taduc 9 strofe, 72 de versuri din peste 45000, cea mai mare epopee europeană, cît 3 „Odisei”; citindu-i-se lui John Milton, deja orb, a plîns şi a rîs în hohote), Giambattista Basile, Victor Papilian. Nu-s cel mai spurcat la gură.
Pînă şi marele, neegalatul Dante… Infernul, cîntul 21, în partea finală!
Nu-mi vin în minte toate…Biata noastră literatură română, a fost prea pudică, în comparaţie cu cele ale principalelor culturi.
Am văzut odată un tablou, care reproducea foarte realist organul genital feminin, văzut de foarte aproape: se numea „Originea lumii”! Ce să mai vorbim de nuduri!? Frumuseţea zeiască a corpului uman!
Cu multă stimă, al Dvs, Savin Badea
PS. Cîteva precizări:
- Mă numesc Savin Nicolae Badea, deci numele meu de famile este Badea. La unii români , Badea este nume de botez; ca amuzament – la şcoala elementară aveam un coleg cu numele de familie Mândra (o pereche – Badea cu Mândra lui).
- Nu tipul de limbaj vă defineşte cultura. Putem avea cultură, chiar dacă vorbim murdar, într-un context dat. Vă sugerez o dezbatere pe forum-ul revistei, pe tema disputei noastre. Dacă sunteţi cu adevăraţi democraţi, publicaţi măcar acest comentariu.
- M-am auto-exilat sufleteşte, pentru că ţara noastră comună nu mai este ce mi-am dorit. A ajuns „Corabia nebunilor” şi românii se complac în aşa ceva, că nu au cum să se exprime – şi, ca un copil disperat, alerg cu braţele deschise către VOI, noii mei prieteni. E o formă de protest a mea faţă de situaţia actuală a României. De aia am scris şi „Scrisoarea I” – mi-a ajuns cuţitul la os! – nu mă pot exprima democratic, iată şi cu Dvs. am probleme de înţelegere.
- Tot ce comunic cu Dvs reprezintă, selectat, este partea interactivă (şi asta, o parte) a Cap. 20 din romanul meu „Ochi albaştri”, pe care sper să-l termin odată. Sper să nu fie ultimul capitol. Cum aţi fi reacţionat Dvs. dacă, în 65 de ani, aţi fi publicat doar 2 (două) poezii (una fiind „Basm”) şi numai în cîteva luni, la „Atheneum” (.ca, nu .ro), să pubicaţi 12 (sau cîte sunt?) şi asta numai datorită comunismului virtual şi al bunăvoinţei şi înţelegerii Dvs!????
- „Scrisoarea I” – n-aţi înţeles! – nu e nici umoristică, nici de divertisment – e un STRIGĂT disperat, relativ la felul în care se trăieşte la noi în ţară. Vream, nu vream, Europa tot ne îngloba, cu fulgi cu tot. Tot ce-am scris în „Scrisoare” se bazează pe fapte reale, trăite de mine, de poporul român, de umanitate! „Traista pe băţ” nu e decît un pretext, un punct de pornire. Dragă Sebastian, ţi-am citit articolul acum 2-3 luni şi am uitat amănuntele; îl voi reciti, promit. N-am nimic împotriva opiniilor dumitale. Şi, în definitiv, o Europă unită e în consens cu lozinca lansată de mine în februarie 1990, la un concurs de timbre în Japonia: „Oameni din toată lumea, uniţi-vă!” (o parafrază după Karl Marx, ca generalizare a lozincii lui, „Proletari din toate ţările, uniţi-vă!”, arhicunoscută, care devine caz particular, după definiţiile filozofiei.) Lozinca mea era opinia mea, părerea mea, relativ la popoarele lumii, tema concursului, cît şi dorinţa mea. Ea ilustra perfect momentul istoric de atunci, machetele mele de timbre şi tendinţa omenirii. Unirea, la poporul român, a fost actul istoric esenţial al existenţei lui, cu 3 UNIRI (1600, 1859, 1918 şi mai avem una de făcut). Am scris după aceea o poezie scurtă, în context, intitulată „Imperativ”(cu care nu vă mai plictisesc). Atunci, lozinca servea ideii de „ o nouă ordine economică şi politică mondială”, discutată aproape două decenii la ONU şi nefinalizată în interes unanim, datorită opoziţiei marilor puteri de atunci, URSS şi SUA. Evenimentele, după decembrie 1991, odată cu dezmembrarea URSS, au luat o turnură care au favorizat Statele Unite, ca singură mare putere, dar şi evenimente care au dus la elemente de unire a întregii omeniri prin comerţ omogen (10%, comerţul socialist, fusese preluat de comerţul capitalist, prin acapararea noilor pieţe, vacante), prin Internet (comunicare mondială), prin biserică
(congrese mondiale, din care unul, pare-se, a avut loc la Vancouver), prin standarde,
prin unirea Europei. Dar calea e lungă…Eu am rămas anonim, printr-un contract „de-a glumita”, făcut cu Securitatea, verbal. Securitatea mi-a căutat în plic şi a uitat să-mi trimită la timp machetele, aşa că, deşi eu le trimisesem cu 2 (două) săptămîni în avans, au ajuns „hors concours”, dar Poşta Niponă mi-a trimis, totuşi, o scrisoare de mulţumire, explicativă, oficială. Autorităţole române (sub Iliescu) m-au ignorat, deşi ideea devenise mondială, în lume se comenta lozinca „mea”. De ce am făcut pe nebunul, vrînd să unesc Omenirea? V-am spus mai sus. Ne descătuşasem de monopolul politic al lui Nicolae Ceauşescu, dar nu şi de al Securităţii, cu nume schimbat, vărsată la Armată. Credeam că-i pot continua, un timp, partea bună a politicii lui Nicolae Ceauşescu. Ion Iliescu nu era interesat să devin celebru, lesne de înţeles, mai ales că nici Nicolae Ceauşescu nu mă „descoperise, nu mă scosese din anonimat” (ori nu ştiu eu). Securitatea Română, deşi blamată, era , totuşi, cea mai bună din lume, exact aşa cum îmi povestise de mult, şi mă prevenise, Alexandru Mironov şi bunul meu director, Jean Popescu, „Baronul”. Partea patriotică a Securităţii mă lucrase iar, pozitiv, conform înţelegerii tacite.
6. V-ar interesa „Povestea Preşedenţiei României”, că tot e la modă şi în dispută fotoliul de Preşedinte? Dar „Povestea Canalului”? Sau „Povestea Imnului Naţional”? „Metroul”? (Cel „uşor” e ideea lui Băsescu.) Etc. , etc. Mie mi s-a întîmplat ceva similar Annei Leonowens (caz real, cu regele Siamului), din filmul „Anna şi Regele”(„The King and I”). Ceva similar Împăratului Statelor Unite, cel care a „proiectat „” Golden Bridge” din San Francisco. Dar aceştia au trăit evenimentele la 1860 şi cam 1900, nu în 1971 pînă în 2007! Omenirea era atunci mai înţeleaptă. Noroc, scuzaţi cacofonia, că am avut „imunitate parlamentară”, asigurată prin inteligenţa Baronului, a Ceauşeştilor, a Securităţii Pozitive, a soţiei mele şi…, de ce nu?, şi a mea.
Nu vă mai plictisec. Mulţumesc pentru răbdare.
„Fiecare pasăre pre limba ei piere!”, dictonul favorit al Securităţii.
Mă mai publicaţi? Vreau să vă trimit: „Cîntarea Cîntărilor” (la concurenţă cu „Sulamita” de George Coşbuc), „Mintea şi Norocul” (cu Caragiale), „ Călin Nebunul” (cu Eminescu) şi „Luceferii”, „Hainele Împăratului” ; traduceri din „Divina Comedie”(România este prima din lume la această traducere şi George Coşbuc şi Eta Boeriu sunt cei mai buni din lume – la acest palmares m-am adăugat şi eu), „Florile răului”(la concurenţă cu un profesor de-al meu, Miltiade Ioanid) ; modernizarea „Ţiganiadei”; „Fabule Esopice”; psalmi; „Răsare soarele” (poezii originale); „Olteniada”(epopeea soresciană „La Lilieci”, reversificată ca o divină comedie oltenească), romanul „Ochi albaştri”(porecla Securităţii tot de la mine e! – eu am ochi albaştri!) La revedere! Cu drag, Savin
10.
Stimate domnule Badea,
Momentan revista noastra nu poate publica nici unul din materialele
trimse de dumneavoastra.
Va multumim pentru interesul acordat publicatiei noastre si va dorim
succes in continuare.
Cu respect,
Sebastian Stoica
Redactia Atheneum
11.
Stimată Doamnă Gabi Schuster,
V-am trimis nişte poezii şi traduceri, acum o lună şi mai bine - acelea la care nu mi-aţi dat nici-un răspuns, nici pro, nici contra. Vă retrimit una dintre ele şi alta nouă. Acum îmi veţi răspunde că nu publicaţi poezii puerile? Vă rog, răspundeţi.
Cu stimă, Savin Badea.
Vă retrimit traducerile pe care le-am trimis luna trecută. Cu stimă, Savin Badea (!9.06.2007).
12.
INTERACTIV
,,Adevarul este ca nu exista adevar" (Pablo Neruda)
Plugusorul integrarii
Basescu catre Angela Merckel, Jaques Chirac si Tony Blair
Aho, aho, va spun din prag,
Hello, bonjour si gutten tag,
Sint the president Traian
Si intram in noul an.
Intram in 2007
Plini de vorbe, goi de fapte.
Goliti tara, mai, flacai,
Si plecati la munca, mai!
Mult stimati colegi de UE,
Asta-i treaba, alta nu e.
Aderam in orice fel,
Cu catel si cu purcel.
Pazea, UE, ca venim,
Si-l aducem pe Vadim,
Care-i asa cum il stim.
Chiar nea Vacaroiu, hopa,
Va intra in Europa
Si se va uita cu drag
La stelele de pe steag,
Intrebindu-va „Mai, bade,
Asta-nseamna cite grade?“.
Nici nu indrazneam sa sper
Ca ne-ajuta domnul Blair;
Dar englezul, cavaler!
Mister Tony, sintem gata,
Ne-am vopsit frumos fregata.
Jaques Chirac, tu stii prea bine,
Sintem francofoni ca tine.
Doamna Merkel, va dam toate
Mercedesurile furate.
Miine, anul se-nnoieste.
Miine, UE se largeste.
Miine este o zi mare,
Mindra zi de aderare.
Romania-i printre stele:
Deci, pazea la portofele!
Chiriece, ia buhaiul,
Angelico, fa ca naiul,
Iar tu, draga Tony, mai,
Tine-asa din zurgalai!
Patru nuci si o gutuie,
Striga, Romanie, UE! (Trimeasă de Victor Chiaburu)
eli (15.03.2007 20:28:18): întreaba fata: "Iti plac ?'' El a raspuns: ''Nu'' Ea l-a intrebat: ''Ma gasesti draguta ?'' El a raspuns: ''Nu'' Ea l-a intrebat: ''Ma aflu in inima ta ?'' El a raspuns: ''Nu'' Pentru ultima data, ea l-a intrebat: ''Daca plec, vei plange dupa mine ?'' El a raspuns: ''Nu'' Ea a plecat trista. Si atunci el a prins-o de mina, spunandu-i: ''Eu nu te plac, eu te iubesc. Nu te gasesc draguta, te gasesc superba. Tu nu esti in inima mea, tu esti insasi inima mea. Eu nu voi plinge dupa tine daca pleci, eu voi muri dupa tine.'' In aceasta seara, la miezul noptii, dragostea ta iti va spune ca te iubeste ! Ceva dragut ti se va intimpla maine intre 13-16 iar daca nu il trimiti la toti din lista ta vei pierde persoana iubita!E prea frumos k s nu-l trm.....sorry de mass
eli (25.03.2007 21:28:38): Cica mergea licuriciu prin padure, cu tic verbal: Ai de pula mea.... AAAAAi de pula mea... . La un moment dat se intalneshte cu Lupu: Licuriciu: Aiii de pula mea... Lupu: Ce ai mah licuriciule, ma injuri asha in fatza ? Lic: Lasa-ma lupule, AAAAAi de pula mea... Lupu: Ce ai mah, licuriciule, ce ai patzit ? Lic: AAAAi de pula..... Lupu: ZIii mah ! Lic: Pai mergeam io aseara prin padure ... AAAi de pula mea... shi vad o licuricioaica mancatziash, super buna .... Lupu: shi , shi ? Lic: Shi m-am dus , shi io ca omu, deh s-o fut......... Lupul: (Nerebdator) Shi shi ? Lic: SHI-MI BAG PULA in cine mai arunca tzigari aprinse prin padure !! =)))))))))))))))))0
eli: Daca o pocnesti, se cheama maltratarea femeii. Daca te pocneste ea, e autoaparare. Daca iei o decizie fara sa o intrebi, esti nesimtit. Daca ea ia o decizie fara sa te consulte, e femeie emancipata. Daca ii ceri sa faca ceva ce nu ii place, e dominare masculina. Daca te roaga ea, iti face o favoare. Daca apreciezi formele unei femei si lenjeria sumara, esti pervers. Daca nu, esti homo. Daca-i oferi flori, urmaresti ceva. Daca nu, esti fraier. Daca esti mandru de realizarile tale, esti plin de tine. Daca nu, esti lipsit de ambitie. Daca o doare capul, e obosita. Daca te doare pe tine, n-o mai iubesti. Daca vrei sa faci dragoste prea des, esti obsedat. Daca nu, ai pe altcineva. Si va mai intrebati de ce mor barbatii mai repede decat femeile??? )
nirvana_43: Rockerul are creier , Manelistul , nu 2.Rockerul canta despre o realitate , Manelistul despre ce ar vrea ei sa ajunga 3.Rockerul ajunge ceva in viatza , Manelistul ajunge la parnaie sau la cules de capsuni 4.Cu un Rocker se poate vorbi , Cu un Manelist nu 5.Fiecare in timp ce asculta muzica , da cu ce gandeste 6.Rockerul se simte lejer , Manelistii mor de ciuda in hainele lor extra-stramte 7.Rockerul o sa aiba parul lung pana la moarte , Manelistul o sa cheleasca la 30 ani de la atata gel 8.Rockerul este smecher , Manelistul se da smecher 9.Rockerul stie limba engleza , Manelistul o stie pe cea tiganeasca 10.Idolii unui Rocker sunt personalitati de marca , Idolii unui Manelist sunt analfabeti DAI MAI DEPARTE DACA NU ESTI UN Manelist
eli: tre sa stim si noi de ce ne ducem pe apa sambetei: un al doilea reactor nuclear a explodat la o atomocentrala in Cecenia dupa ce primul a explodat saptamana trecuta. Stirea este tinuta sub tacere de autoritati, dupa bunul obicei (vezi Cernobal care s-a anuntat dupa 2 saptamani). Date fiind directia vantului trebuie sa se evite cat mai mult deplasarea in aer liber, sa se evite in TOTALITATE ploaia, a nu se consuma verdeturi sau apa de la chiuveta. Da mai departe la cunostiinte, mai ales cei cu copii mici sau FEMEI INSARCINATE. Noi am fost anuntati in cadrul companiei dintr-o sursa considerata 99.99999% sigura. Repet, nu este o gluma
eli: NOAPTE BUNA ALL...MA BAG LA SOMNIK..MAINE E ZI GREA ASA KA PAPA LOOME....
eli: skuze daca deranjez pe kineva ku mass ul meu
savin badea: Bună seara, eli! Ce mai faci? Aiterminat examenele?
eli: dar am sa spun si eu ceva...kolegilor de facultate le urez o vacanta plakuta...eu plek saptamana asta si pe mess nu o sa mai fiu pana vineri..tuturor celor din lista mea le doresc o vara torida in care sa se faca negri de la bronzat..sa fiti ferikiti..si ne vdm intr o sapt pe mess...va poop pe toti..>>app ISE ne vdm la restante<<<..pa - pa loome.....take care while i m gone
ely_pas1687's status is now "Idle". (02.07.2007 23:14)
savin badea: Petrecere frumoasă! Vacanţă plăcută! Să fii bronzată şi fericită!
eli: multumesc la fel
savin badea: Ce "manele" mai asculţi?
savin badea: Eu ascult muzică de Maria Tănase. Uită-te pe acasă.ro – au pus Video-uri mişto!
nirvana_43: Rockerul are creier , Manelistul , nu 2.Rockerul canta despre o realitate , Manelistul despre ce ar vrea ei sa ajunga 3.Rockerul ajunge ceva in viatza , Manelistul ajunge la parnaie sau la cules de capsuni 4.Cu un Rocker se poate vorbi , Cu un Manelist nu 5.Fiecare in timp ce asculta muzica , da cu ce gandeste 6.Rockerul se simte lejer , Manelistii mor de ciuda in hainele lor extra-stramte 7.Rockerul o sa aiba parul lung pana la moarte , Manelistul o sa cheleasca la 30 ani de la atata gel 8.Rockerul este smecher , Manelistul se da smecher 9.Rockerul stie limba engleza , Manelistul o stie pe cea tiganeasca 10.Idolii unui Rocker sunt personalitati de marca , Idolii unui Manelist sunt analfabeti DAI MAI DEPARTE DACA NU ESTI UN Manelist
eli: tre sa stim si noi de ce ne ducem pe apa sambetei: un al doilea reactor nuclear a explodat la o atomocentrala in Cecenia dupa ce primul a explodat saptamana trecuta. Stirea este tinuta sub tacere de autoritati, dupa bunul obicei (vezi Cernobal care s-a anuntat dupa 2 saptamani). Date fiind directia vantului trebuie sa se evite cat mai mult deplasarea in aer liber, sa se evite in TOTALITATE ploaia, a nu se consuma verdeturi sau apa de la chiuveta. Da mai departe la cunostiinte, mai ales cei cu copii mici sau FEMEI INSARCINATE. Noi am fost anuntati in cadrul companiei dintr-o sursa considerata 99.99999% sigura. Repet, nu este o gluma
eli: NOAPTE BUNA ALL...MA BAG LA SOMNIK..MAINE E ZI GREA ASA KA PAPA LOOME....
eli: skuze daca deranjez pe kineva ku mass ul meu
savin badea: Bună seara, eli! Ce mai faci? Aiterminat examenele?
eli: dar am sa spun si eu ceva...kolegilor de facultate le urez o vacanta plakuta...eu plek saptamana asta si pe mess nu o sa mai fiu pana vineri..tuturor celor din lista mea le doresc o vara torida in care sa se faca negri de la bronzat..sa fiti ferikiti..si ne vdm intr o sapt pe mess...va poop pe toti..>>app ISE ne vdm la restante<<<..pa - pa loome.....take care while i m gone
ely_pas1687's status is now "Idle". (02.07.2007 23:14)
savin badea: Petrecere frumoasă! Vacanţă plăcută! Să fii bronzată şi fericită!
eli: multumesc la fel
savin badea: Ce "manele" mai asculţi?
savin badea: Eu ascult muzică de Maria Tănase. Uită-te pe acasă.ro – au pus Video-uri mişto!
şi în final, dacă nu ştii să scrii corect, te rugăm, nu scrie deloc.
nirvana_43: Rockerul are creier , Manelistul , nu 2.Rockerul canta despre o realitate , Manelistul despre ce ar vrea ei sa ajunga 3.Rockerul ajunge ceva in viatza , Manelistul ajunge la parnaie sau la cules de capsuni 4.Cu un Rocker se poate vorbi , Cu un Manelist nu 5.Fiecare in timp ce asculta muzica , da cu ce gandeste 6.Rockerul se simte lejer , Manelistii mor de ciuda in hainele lor extra-stramte 7.Rockerul o sa aiba parul lung pana la moarte , Manelistul o sa cheleasca la 30 ani de la atata gel 8.Rockerul este smecher , Manelistul se da smecher 9.Rockerul stie limba engleza , Manelistul o stie pe cea tiganeasca 10.Idolii unui Rocker sunt personalitati de marca , Idolii unui Manelist sunt analfabeti DAI MAI DEPARTE DACA NU ESTI UN Manelist
eli: tre sa stim si noi de ce ne ducem pe apa sambetei: un al doilea reactor nuclear a explodat la o atomocentrala in Cecenia dupa ce primul a explodat saptamana trecuta. Stirea este tinuta sub tacere de autoritati, dupa bunul obicei (vezi Cernobal care s-a anuntat dupa 2 saptamani). Date fiind directia vantului trebuie sa se evite cat mai mult deplasarea in aer liber, sa se evite in TOTALITATE ploaia, a nu se consuma verdeturi sau apa de la chiuveta. Da mai departe la cunostiinte, mai ales cei cu copii mici sau FEMEI INSARCINATE. Noi am fost anuntati in cadrul companiei dintr-o sursa considerata 99.99999% sigura. Repet, nu este o gluma
eli: NOAPTE BUNA ALL...MA BAG LA SOMNIK..MAINE E ZI GREA ASA KA PAPA LOOME....
eli: skuze daca deranjez pe kineva ku mass ul meu
savin badea: Bună seara, eli! Ce mai faci? Aiterminat examenele?
eli: dar am sa spun si eu ceva...kolegilor de facultate le urez o vacanta plakuta...eu plek saptamana asta si pe mess nu o sa mai fiu pana vineri..tuturor celor din lista mea le doresc o vara torida in care sa se faca negri de la bronzat..sa fiti ferikiti..si ne vdm intr o sapt pe mess...va poop pe toti..>>app ISE ne vdm la restante<<<..pa - pa loome.....take care while i m gone
ely_pas1687's status is now "Idle". (02.07.2007 23:14)
savin badea: Petrecere frumoasă! Vacanţă plăcută! Să fii bronzată şi fericită!
eli: multumesc la fel
savin badea: Ce "manele" mai asculţi?
savin badea: Eu ascult muzică de Maria Tănase. Uită-te pe acasă.ro – au pus Video-uri mişto!
98.„Scrisoarea I-a” (lui Traian Băsescu). Bebe şi Andrei, Armata şi Internele.
„SCRISOAREA I-A” . BEBE ŞI ANDREI, ARMATA ŞI INTERNELE.
SCRISOAREA I
Se dedică lui Traian BĂSESCU.
MOTO:
1
„Într-o democraţie adevărată, dreptatea e de
partea cetăţeanului.
Mergi la vot şi fă dreptate! Nu te lăsa
înfrînt de cei 322! Spune-le NU!
Împreună avem de făcut o ţară în care
fiecare om să aibă o şansă reală.
Ia România în mâinile tale şi ai grijă de ea!”
Traian BĂSESCU
2
„Cînd cu mîna dreaptă ridici discul,
Chiar dacă unii spun că e uşor,
Tu nu uita că-n trenul care pleacă
Sînt mii de vieţi şi rodul muncii lor.”
(Versuri de la CFR)
La răscruci, spre orizonturi, fie roşii ori albastre,
N-a fost întrebat poporul de vrea raiuri sau dezastre:
Românimea muncitoare, şi-aia cîtă mai există,
Nu s-a întrebat de-şi neagă rînduiala socialistă –
Într-o lume tot mai crudă, fără mamă, fără tată,
Aruncînd plodul din scaldă cu lăturile de-o dată –
Cum ne sfătuia Cîrmaciul, ancorat de o idee,
Să nu renunţăm la bine, noi, eroi de epopee,
Care am clădit cu trudă ţara pe-un picior de rai,
Nu se merită pe-o liră sau pe-o rublă să o dai;
Dar în lumea-n care numeri tot comerţul, cu duiumul,
Nouă bani la Restul-Lumii, noi abia-n cîştig cu unul, -
El, în vastitatea ţării, făcea invers ce-a visat,
Nu socialism de aur, ci capitalism de stat –
El da banii, lua caimacul, dirijînd ca toţi afonii
Statul lui, el însuşi statul, şi patron ca toţi patronii;
N-a fost întrebat poporul de capitalism, ce este, -
Se-ndrugau verzi şi uscate, ba un basm, ba o poveste,
Ce-ndruga-nţelept’ Ilae, acel Cripto, Nea Ilae -
Una spune, alta zice, în delir, şi toţi: -Aşa e!;
Da’-ndobitocea poporul cu prostii televizorul
Şi-o grămadă de iluzii ne robotiza poporul:
O democraţie nouă, alba-neagra, başca griuri,
Liber e să zbiere omul, că tot zbiară în pustiuri
Şi nu-l mai aude nimeni, nici Ilae şi nici dracul –
De milenii poartă jugul asupririi tot săracul,
Că-s daţi dracu’ filozofii, iar Karl Marx e biet copil:
- Unde eşti, Exploatare? Că se fură azi subtil! -
Omu-i Lup! E Cartea Junglei! – mîna care se usucă,
Fură tot ce-i cade-n ghiare, tot apucă şi apucă;
Vile construiesc doar unii, fie hoţi sau muncitori,
Dar milogi sunt miliarde, numai ciungi, ologi şi chiori;
În societatea asta cînd găina naşte pui,
Numai Bill Gates mai contează, beau un ţoi în cinstea lui!,
Că-n societatea asta - în statistică se ştie –
Mor pensionari de foame şi copiii, în prostie;
Nu s-a întrebat poporul, milioane cîţi mai sunt,
Care-i formă mai de oaie, formă de guvernămînt –
Căci la noi, la nimeni altul, e ca în „Ţiganiada”,
Ceartă cu partide droaie, ca la şatră, am dovada:
E-mpărat un preşedinte, iar la rromi e-un împărat
Şi un rege-n ţigănime, iar un altul nalt în stat,
A venit în România, ca să facă o ispravă…-
L-am iubit de ţînc, dar oare ce regie mai grozavă
O făcut?… - (A, o ispravă şi un bine mi-a făcut:
A rupt frontul şi nevasta-mi, după asta, s-a născut!) -
Are ţara Preşedinte, are Rege, tot tacîmul…-
Numai de-a „trăi mai bine” are… pulberea şi scrumul.
N-a fost întrebat poporul de vrea NATO, viceversa –
Peste noi sunt vremi, războaie, vin diluvii şi aversa,
Schimbăm veşnic aliatul cum cămeşa după ploaie -
Ce ne facem de mai „plouă”, că ne udă la ţurloaie?;
Vreau o lume minunată, toţi cu minte de copii,
Fără crime şi războaie, nici măcar ca jucării!;
N-a fost întrebat poporul dacă vrea în Europa,
Speriat că vin chinezii peste noi şi tropa-tropa!;
N-a fost întrebat poporul dacă vrea în Uniune…
(C-a mai fost pe lume alta… astăzi, nu-i… Ei, nu s-ar spune!)
N-a fost întrebat poporul dacă vrea struţo-cămila,
Un melanj, cum e prin China, cale de mijloc, idila;
N-a fost întrebat poporul, şi bogaţii, şi golanii,
De-ar vota pro- „ 51”, cum ar vrea americanii!;
N-a fost întrebat poporul de nimic… Ba, stai un pic:
S-a făcut un referendum, şi acela, cum să zic,
S-a votat Statutul Ţării, bun sau rău, dar perfectibil,
Şi n-a fost nici-o schimbare, de atunci, tot invincibil;
De aleg, dau chix cu sita, dar de-ales ca preşedinte,
Chiar acum , cît mai sînt tînăr, cît mai am un pic de minte,
Să mă dau de toţi pereţii, să tot urlu în pustiu,
La un biet de Coate-Goale, nu s-alege, iaca ştiu,
Legea-i lege, făr’ de lege, dar acum şi mai presant:
Te împuşcă trăncăneala, cu un glonţ de diamant!;
Constituţia e slabă şi vă-ntreb, cu tot respectul,
Cum răspunde o grămadă?, bagi la beci tot parlamentul? -
Nu răspunde niciodată colectiva, colectivul,
De vrei să repari necazul, aplicînd, vai!, corectivul –
De răspuns, răspunde Unul, de-aia e Bărbat de Stat,
Să ne ducă spre mai bine, nu de sanchi l-am votat –
Daţi-i frîiele pe mînă, daţi-i pîinea şi cuţitul,-
De nu-i gospodar de frunte, e pierdut nefericitul! -
Se mai face-un referendum, să negăm un preşedinte,
Ia, o biată răfuială, că n-a fost băiat cuminte;
Da-ntrebări esenţiale tot mereu ne ocolesc:
Nu mă-ntreabă omenirea din ce dracu’ mai trăiesc;
Pe-un belet ne-au dat lui Stalin, ne-au trădat americanii
Şi englejii şi franţujii – ne-au băgat la beci cu anii
Şi-am trăit o viaţă-ntreagă ba pe vreme, ba sub vreme,
Experimentînd sisteme cu o mie de probleme,
Sub poveri de idealuri, combinaţii, constituţii,
N-a avut soluţii clare nici savanta tanti Nuţi…;
Şi te plîngi, stimate prieten, c-am ajuns cu traista-n băţ,
Călători prin Europa, avînd aur în răsfăţ –
Munţii noştri aur poartă, însă noi tot cerşetori –
Cîte trenuri ne-au fost luate încărcate cu comori?
Migratorii, ruşii, nemţii, turcii, perşii şi romanii,
La răscruce de imperii…Na, mai vin şi- americanii!
Ca să scap de dictatură, vezi mata?, că nu e chip –
Democratic, ţip!…dar Lumea stă cu capul în nisip.
Geaba ţip eu, de exemplu, de îţi vine să mă-njuri:
Soaţa, fata şi nepoata – 3 plus 7 dictaturi…
Mai ţipai aşa la Unul acu’ trei’şpe mii de zile:
„ - Ce democraţie-i asta? cu relaţie şi pile?
Ce civilizată Lume?! numai bombe şi războaie?
În Partid, năroji cu carul – te jignesc şi se înfoaie! –
Ce tot lupta a de clasă şi-alte chestii subversive?,
Muncitorii şi ţăranii nu se bat că n-au motive;
Nu vreau imn cu sovietici – vreau să cînt ţara, poporul –
Faceţi imn de Porumbescu, să se cînte „Tricolorul”!
(Ştiam: Victor Eftimiu – „Pe-al nostru steag” - să vezi, să crezi –
Îl cînta „…e scris Unire” , l-a pus imn la albanezi.)
Un tramvai vreau în Craiova, dacă vreau cu bună-ştiinţă,
Un tramvai, să moară morţii, „Un tramvai numit dorinţă”;
Şi Unirea cu Moldova şi Tezaurul furat,
De la ruşi şi de la Roma, de la turci şi de la stat;
Şi aş vrea să văd o dată Comunismul pus în steme,
Înainte de-a mea moarte şi „c-o oră mai devreme”,
Şi-aş mai vrea înc-o minune: Comunismul, barosane,
Să daţi ordin să se facă explicabil prin romane –
Comunismul, de s-o face, e firesc să-l construiască,
Economic, o Putere, supra-super-pămîntească;
Eu văd calea cea de mijloc, un amestec, un melanj,
Ce-ar da bun Estul şi Vestul, nu vă fie cu deranj…
Ruşii şi americanii şi în Cosmos se-vrăjbesc,
Se trimit rachete-n Ceruri şi în Mare nefiresc –
Însă la necaz sunt primii să se-ajute, să se fure,
Umblă-n Cosmos de besmetici, să se-ntreacă, să se-njure -
Ne-om uni noi, Europa, ca şi Statele Unite -
Doi se bat, numai al treilea ia caimacul, pasămite! –
Apropo, de- „Apollo 13”…Ruşii cei băgaţi în cofă,
I-ar putea salva pe-aceia chinuiţi de catastrofă;
Dacă vor americanii să fie salvaţi de ruşi,
E iluzie deşartă: nu au standard, nici în tuş:
Dacă vrei să prinzi din urmă un tren c-un mecanic mort,
Pleci amonte dintr-o gară cu viteză de resort
Şi avînd viteza bună, ca a trenului-fantomă,
Poţi salva chiar pe mecanic, dacă poţi să-l scoţi din comă.
Tot aşa, eroii noştri, ruşii şi americanii,
Nu se pot cupla în Cosmos, n-au cu ce; mai treacă anii,
Şi să facă o cuplare, cum ştiu eu, şi-atunci mai va –
De nu-s proşti, să-mi spuneţi mie, de-i cuplează cineva…
Faceţi un metrou în ţară; reluaţi, vă rog, canalul;
Faceţi un muzeu din daruri, decoraţii, ca finalul
Să-l aveţi fără căinţă, în luptă triumfător,
Şi-ntr-o Epocă de Aur, mă lăsaţi moştenitor,
Să pot duce mai departe ce-aţi lăsat neterminat,
Socialismul, sau Unirea, pacea, Marele Palat…
Şi ca tot să meargă strună, vă propun, vă rog frumos,
Să conducem împreună, unul sus şi altul jos…”
„ -De acord, zise Stăpînul, ai condus deja, copile! -
Am să fac Eră de Aur din ce-ai zis, în ani de zile…”
Şi să nu lungesc scrisoarea, Cel-sus-pus m-a ascultat:
A făcut metrou, canaluri, etică, tramvai, palat.
Aşa da, democraţie, ce să zic, tăcui chitic.
Cine să te bage-n seamă? El, tiran şi eu, nimic.
Însă Soarta ne taxează cu răbdare şi cu tact:
El se unse Preşedinte, apoi eu făcui infarct.
Speriat fugi Tiranul şi-a murit asasinat -
Nu m-a ascultat c-o treabă, cînd i-am dat, atunci, şi-alt sfat:
Să nu tragă niciodată în popor, în muncitori,-
Viaţa ni s-a dat o dată, nu trăim de două ori -
Fiecare om în parte e un univers şi-n versuri
Spun că omenirea este univers de universuri.
Şi năzbîtia cu trenul n-a rămas uitată, solo –
Ruşii cu americanii s-au cuplat: „Soiuz-Apollo”.
N-a putut, bietul Nea Nicu, să rezolve cu răbdare,
Decît cîteva probleme din grămada aia mare.
„Cum nu vii, tu, Ţepeş-Doamne, cu de-a sila să-i aduni,
Să dai foc la puşcărie şi la casa de nebuni?”
A, era să uit, desigur, un cîştig, şi mai concret:
Comunismul tot învinse, virtual, pe Internet!
Beau în cinstea lui acum un vin bun, ca toast, un şpriţ:
„Oameni din întreaga lume, învăţaţi să vă iubiţi!”
Am mai zis să se unească Omenirea, ce mai taina –
Un lanţ viu din mîini umane a făcut, în rîs, Ucraina.
Una spui şi-alta se face şi-aş urla că nu mai pot –
Le dau dracu’ de politici cu alaiul lor cu tot.
„Nu se merită” s-ar zice, dar fantoma lui Nea Nicu,
M-a-ndemnat să iau bastonul, pălăria şi pisicu,
Şi să umblu ca nebunul, hodoronc şi hopa-tropa,
Căscăui, pe băţ cu traista, vagabond prin Europa.
A uitat, bietul Nea Nicu, ce-am cerut drept firfiric:
Tabla de la şah cu grîne arhiplină ori nimic -
Aş fi vrut să fac o şcoală, şcoala şefilor de state,
Să ocupe-aceste funcţii oameni de specialitate.
Acum n-am nici biata traistă şi de-o am o pui în cui,
Colindaţi voi Europa, stau acasă, căscăui.
Savin Badea
SCRISORI PRO-BĂSESCU
1.
PS (la „SCRISOAREA I”) – în prima srisoare adresată Preşedintelui Traian Băsescu:
Domnule Preşedinte,
V-am votat şi vă voi mai vota. Vă mai dau o şansă, eu şi celelalte milioane care vă susţinem. Dar onoraţi-vă şi mai bine funcţia.
Constituţia e prost făcută. Nu e bine ca Preşedintele să fie stînjenit să conducă, într-o republică parlamentară, unde Parlamentul nu poate răspunde, deoarece răspunderea nu e colectivă, ci întotdeauna individuală.(De scrisoarea asta nu răspunde familia mea, ci eu, autorul ei.)
Vă trimit o poezie, în context cu evenimentele, poate vă ajută în campanie, poate nu. Dumneavoastră decideţi. Se bazează pe fapte reale. Între altele, ea este adresată lui Sebastian Stoica, un coleg de Cenaclu la www.atheneum.ca, unde m-am auto-exilat ca poet, ca mod de protest faţă de situaţia din România. Cu Dumneavoastră fac o excepţie, sperînd să vă fiu de ajutor. Vizionaţi filmul "Anna şi Regele"("The King and I") sau citiţi despre Împăratul Statelor Unite şi veţi înţelege că şi mie mi s-a întîmplat ceva similar cu Nicolae Ceauşescu. Împrejurările nici acum nu mi sînt clare. Oricum, veţi gîndi şi mai limpede după ce veţi vedea filmul. Dacă, totuşi, nu înţelegeţi, întrebaţi-mă: la adresa de e-mail - aveţi nevoie de 22.000.000 de vicepreşedinţi (exagerând...poetic) Vă doresc succes la referendum!
2.
La mesajul anterior am o modificare: Schimbaţi versurile corespunzătoare cu acestea:
(Ştiam: Victor Eftimiu – „Pe-al nostru steag” - să vezi, să crezi –
Îl cînta „…e scris Unire” , l-a pus imn la albanezi.)
Mă scuzaţi pentru greşeală.
Vă sugerez să vorbiţi poporului despre unire, solidaritate în jurul Dvs. ,vorbimdu-le de snopul de nuiele dintr-o fabulă esopică: o nuia o rupi uşor, snopul întreg, nu.
Apelaţi la cei 22000000 de vicepreşedinţi, de fiecare dată, cînd sunteţi în dilemă, la derută, ca acum.Vă voi explica mai pe larg altădată.
Acum, zice prietenul meu de-o viaţă, ing. Victor Chiaburu, noi sîntem puşi să alegem între Dvs. şi un "invizibil", un ales al "monstruoasei coaliţii", în cazul în care n-aţi cîştiga. Spuneţi poporului că Soarta îl va "aranja", dacă nu vă va vrea: va aduce pe Becali, vai de capul nostru! sau cine ştie ce prostovan.Aţi fost trădat de cine v-a adus la putere, asta e durata (de cîteva zile) a înţelegerilor politice. Fiţi sincer cu poporul şi înţelegeţi-vă cu el !
Voi mai reveni. CU stimă, Savin Badea.
Preşedintelui României, Traian Băsescu
3.
Stimate Domnule Preşedinte Traian Băsescu,
Este a treia oară cînd vă sriu - oare cei care vă ajută în campanie vă pun la curent cu toate scrisorile? -sper că nu scriu degeaba. Vă înţeleg oboseala, stresul acestor zile, dar daţi un semn că citiţi (Dvs. sau cineva din staff-ul Dvs.) şi mesajele mele.
Azi am văzut nişte afişe de-ale Dvs. şi mi se par ridicole, puerile (cele de format redus, în alb-negru), în care sînt jigniţi oponenţii Dvs.(tăntălăul şi prostălăul), în care se scrie " 322 gloanţe, un fleac" (nu le daţi idei macabre) - vă rog, comportaţi-vă sobru, demn, ca Preşedintele Ales al Tuturor Românilor! Şi altele la fel -de ce pozaţi pe tanc? - asta nu dă bine, cînd mor oameni în Iran sau Afganistan - îmi dă impresia că vi le-a confecţionat "opoziţia". Chiar: nu trimiteţi trupe sau retrageţi-le, dacă nu e nevoie de ele: "Eu îmi apăr sărăcia şi nevoile şi neamul. Tot ce mişcă-n ţara asta..." Noi nu sîntem invadatori, sub nici-o etichetă, chiar dacă sîntem aliaţi în NATO. Amintiţi-vă că Nicolae Ceauşescu n-a invadat Cehoslovacia, alături de aliaţii sovietici.
Iată şi părerea unui taximetrist:
- Băsescu nu cîştigă.
- De ce?, îl întreb.
- Pentru că întrebarea referendumului e pusă cu schepsis: "Sînteţi de acord cu demiterea preşedintelui Traian Băsescu?"
Cîtă lume la ţară ştie ce e aia "demitere/demis"? Vede DA şi crede că e bine - dă cu ştampila-n DA!
- Ai dreptate, zic, e pusă psihologic. Logic putea fi şi aşa:
"Sînteţi de acord ca Preşedintele Traian Băsescu să rămînă în funcţie? " Atunci, DA conta.
Povestind secvenţa altcuiva, acesta zice:
- În 2006 au fost babe care, dacă erau întrebate, cine e preşedinte?, se mirau cînd aflau că nu mai e Nicolae Ceauşescu, aşa cum ştiau ele. - Aşa, muică? Zău?
În consecinţă, mobilizaţi staff-ul pentru lămuri suplimentare: şi votul "babelor inculte" contează.
Mă scuzaţi că sînt dur în exprimare, dar vreau să vă ajut cît pot.
Faceţi dreptate pensionarilor - dacă veţi putea - Mie, de exemplu, după lege, zice-se, nu mi s-a luat în calcul cîştigul în acord global, care reprezenta 30-40% din salariul brut, bani cîştigaţi prin muncă, pentru care am plătit şi impozit şi contribuţie la pensii şi care acum nu se reflectă în cuantumul pensiei, deşi am adus adeverinţe şi cu ei, ameninţînd cu proces instituţiile unde am lucrat, care încercau să mă lămurească, evident, că le pun să muncească degeaba, căutînd prin arhive.
Am muncit pînă am făcut infarct, dar l-am făcut în pat, acasă, dacă îl făceam la servici, muream şi eram erou. Pensiile militarilor şi ale demnitarilor sînt de 4-? ori mai mari decît ale civililor şi ale noastre cam tot de atîtea ori mai mari decît ale altor amărîţi. Cer să se facă o scală de valori echitabilă, nu discriminare - am fost furaţi două decenii! Mai ales cînd aveam pensie medicală. Cînd eram tînăr ziceam să fie plătiţi bine tinerii, că au nevoie de multe - că bătrînilor li se poate da mai puţin, că au agonisit deja - dar ce te faci, ca bătrîn, că ai aceleaşi probleme ca şi tinerii (să schimbi mobila că s-a dărăpănat, să repari casa, că maşina ai vîndut-o...). Unele pensii (e drept, mai mari) sînt impozitate, dar iarăşi nu e drept, că se face o dublă impunere (contribuţia la pensii s-a oprit, după ce s-a luat impozitul pe salarii), care, în socialism, s-a luat într-un timp, pe întreprindere, neevidenţiat pe salariat, invidual; şi de aici, probabil, confuzii.
În mare, consider că nu e problemă (de orice gen) care să nu aibă soluţii - depinde cît de genial e "matematicianul".
Răspundeţi prompt, acum , oricăror acuzaţii ale celor ce vi se opun, e mai bine acum; ca preşedinte reconfirmat, poate, nu veţi avea timpul necesar (flota, vile etc.) Savin Badea.
4.
Stimată Doamnă Gabi,
Stimate Domnule Sebastian,
Vă mulţumesc pentru înţelegere şi, mai ales, pentru schimbarea titlului în "Decameronul oltenesc". Vă trimit - spre ştiinţă - scrisorile mele către Preşedintele României, în campania anti-demitere. Au legătură şi cu Cenaclul nostru şi cu Dvs.
Vă mai trimit poezii. Mulţumesc pentru pictura ce ilustrează titlul, dar unde e numele meu? E cumva de Ţuculescu, după stil? Cu stimă, Savin Badea
5.
(Către Victor Chiaburu, ca răspuns la „Guerilla de imaginaţie”, afişe digitale comice pro-Băsescu, cu multe „porcării”, scrisoarea mea avînd titlul „Aceste afişe electorale digitale”):
Sînt comice, dar nu ştiu dacă îi fac un bun serviciu la referendum. Treaba voastră. Eu mi-am exprimat opinia. Trebuie să fim în jurul lui Băsescu un popor unit, inclusiv cei din aceste afişe electorale. Eu am altă imaginaţie pro-Băsescu, fără să-i jignesc pe oponenţii lui. Felicitări, copii, mari şi mici, pentru această joacă! Surprize, surprize! Mai duceţi-vă pe la un antrenament de baschet: profesorul (antrenorul) colaborează extraordinar cu căpitanul lui de echipă, precum un preşedinte care colaborează cu vicepreşedintele lui, ales temporar din popor, sau cu premierul lui, fie el şi Tăriceanu. Glumiţi, dar să nu vă jigniţi! Cu prietenie, Savin Badea
PS. Mulţumesc, MisterSkit, pentru materialul informativ; mulţumesc Hedy. Şobo, cu drag.(Am putea face o echipă bună) Aştept părerea ta.
6.
Domnule Preşedinte Traian Băsescu,
Felicit pe Dvs. şi pe poporul nostru pentru revenirea Dvs. la Cotroceni! Cu stimă, Savin Badea. (20 mai 2007)
N-a fost politicos să răspundă. Era „stresat”.
7.
Preşedintele, ca orice om, are nevoie de puţină linişte, cînd îşi face cumpărăturile.În intimitate, ca orice om, poate spune orice, fără nici-o reţinere. Altfel, se robotizează, dacă îl „chinuiţi” cu întrebări fără rost.. Sînt Stan-Păţitul şi nu ştiu dacă veţi putea înţelege vreodată. Ziariştii nu trebuiesc să agreseze pe nimeni, mai ales pe un Preşedinte stresat o lună de o ţară întreagă pro ori conntra. Dragi ziarişti, organizaţi-vă ca la ONU sau ca în Parlament, pe problemele Ţării în care mîncaţi o pîine, şi încă excepţional de bună. Ajutaţi Ţara să-şi rezolve toate problemele. V-a intrat în cap că sînteţi a 5-a Putere, atunci folosiţi-vă de această putere spre binele Ţării.Poporul vă iubeşte, să trăiţi bine!, dar scrieţi bine, nu vă dedaţi la acţiuni necugetate, agasante, presante.Cu stimă, Savin Badea (Comentariu la „Un examen crucial pentru presă” de Ion Cristoiu, în „Jurnalul Naţional”)
8.
Lui Stelică i-am făcut următoarea socoteală: 0,75x0,5= 0,375 – ceea ce înseamnă:
- Băsescu şi-a recîştigat locul cu 75% din voturile alegătorilor;
- dar şi-au exprimat voinţa doar jumătate din cîţi aveau drept de vot;
- rezultă că abia o treime din popor „ţine” cu Băsescu: asta nu înseamnă şi „naţiune unită”, măcar în jurul preşedintelui.
99. Olimpiadele de primăvară şi de toamnă. Fîntîna muzicală. Radu Săndulescu.
FÎNTÎNA MUZICALĂ. OLIMPIADELE DE PRIMĂVARĂ ŞI TOAMNĂ.
FÂNTÂNA MUZICALĂ.
Felicitări! Este o realizare echivalentă cu cea de la 1900-înfiinţarea Parcului Bibescu/Romanescu/Poporului(de ce am scris aşa? pentru că aşa va trebui numit oficial parcul craiovean, la care aş adăuga şi denumirea "Parcul romantic Emil şi Jules Redont"; nu schimbaţi denumirile după cum bate vîntul istoriei! şi, oricum, istoria şi poporul le-a consemnat pe toate trei, le-a menţinut pe toate trei; acelaşi lucru este valabil şi pentru colegiul naţional Carol I şi Nicolae Bălcescu -- ambele personalităţi merită, iar eu am terminat liceul la Bălcescu şi nu la Carol). Peste timp fîntîna va intra în oralitate ca "Fîntîna lui Solomon", velodromul, "al lui Bulucea" etc. , chiar dacă vor primi şi alte denumiri, în funcţie de partizanatele politice. Aş vrea ca fîntîna să funcţioneze nu numai cu muzica, ci şi cu laserele, cel puţin periodic. Sînt cel care l-a determinat pe Ceauşescu să înfiinţeze tranvai în Craiova, catalizîndu-l, rugîndu-l. Ar trebui continuată acţiunea cu firul Gară-Parc, aşa cum fusese gîndit de către Ceauşescu şi de către alţii. Reînfiinţaţi istoricul trenuleţ al pionierilor (noţiunea nu e comunistă, aparţine vestului sălbatic), chiar dacă îl veţi denumi "al copiilor", cel care lega Parcul de Luncă. Găsiţi un loc viran unde să amplasaţi o Spirală a istoriei Craiovei, în cochilia căreia să derulaţi imagini din istoria Craiovei însoţite de texte scurte, sintetice. În spatele casei mele este un loc viran, denumit în vechime "Islazul Fîntînii" (exista o fîntînă unde erau adăpate vitele care mergeau în tîrgul de afară, unde acum este parcul Trandafirilor sau Puşkin sau Traian Demetrescu, dracul mai ştie!; nici arteziana de acolo dacă are apă o lună), pe "islaz" amplasaţi statuile lui Tudor Vladimirescu şi a Împăratului Traian, că nu se muşcă, la intersecţia străzilor omonime. Deasemenea, ca oraşul nostru să devină "mai turistic", vă rog să faceţi ca Fîntîna Muzicală să funcţioneze şi nu să stea, că de aia s-a făcut, şi gîndiţi-vă la un plan, o strategie în acest scop, căci planul şi strategia nu-s invenţii comuniste, fiindcă un comunism adevărat nici n-a fost nicicînd, niciunde în lume (abia acum s-a "materializat virtual" pe Internet, în toată lumea). Şi dacă a învins comunismul aşa şi nu altfel, chiar şi condamnat de neştiutorii de carte sau de cei cu aere, vă rog să nu vă mai jucaţi cu cuvintele şi să văduviţi de istorie Parcul, Colegiul, Fîntîna, Craiova chiar! Vă mulţumesc pentru răbdarea cu care aţi citit aceste rînduri şi, mai ales, dacă le-aţi înţeles cum aş fi vrut, al Dvs., Savin BADEA (8 martie 2007)
Comment on Date Tehnice by Savin Badea
PS la articolul de mai sus.Către Craioveni:
Pentru că în România n-am noroc să public din poeziile mele - toţi editorii cer bani, iar la care nu cer n-am încă acces - am fost nevoit să mă adresez românilor din Canada, astfel am reuşit să public pe www.atheneum.ca ,la Cenaclu - daţi clic acolo să vedeţi ce scrie un concetăţean de-al Dvs.Cu mulţumiri anticipate, în cazul că mi-aţi citit versurile. Nu veţi regreta. Cîndva voi scrie şi despre fîntînă o poezie. Cu drag, Savin Badea (3 aprilie 2007)
Comment on Date Tehnice by Alexandra:
A fost o adevarata placere sa va citesc poeziile... si abia o astept pe cea despre fantana sa o putem adauga pe site.
Felicitări, Domnule Primar Antonie Solomon ! Cîntaţi pe muzica fîntînii: “Cinste lor, lor, Edililor! - Cinste lor, Craiovenilor ! Cinste lor, lor, Românilor ! Cinste Patriei lor ! - Patria, ţara lor şi a mea! Nesecate izvoare vom bea!” Cu drag, al Dvs. Savin Badea (pe melodia lui Vanghelis)(Izvoare - aici să înţelegem muzica: populară, uşoară, clasică etc.)
Variantă: "Glorie Patriei lor!"
Tot Savin Badea
| Pai de'aia-i spune Las Vegas (Bellagio). postat de georgetaw acum o saptamana. Exact Fintina muzicala ne trebuia in RO. Ca in rest totul merge bine! ...
www.trilulilu.ro/avocat_ionescu/6e566354c4bd51 - 60k - Cached - Similar pages |
Un proces lent, dar evident, de modernizare a orasului s-a facut simtit dupa 1780. S-au amenajat drumurile cu poduri de barne si s-a extins reteaua de fantani cu apa potabila.
Cele mai renumite fantani ("mari cismele") erau:
- Fantana Jianu (str. Iancu Jianu), construita in jurul anului 1800 de boierul Hagi Stan Jianu;
- Fantana Purcarului, construita de catre negustorii de porci Pavel Teodor si Chir Miron Bulucbasa in 1818;
- Fantana Popova (cartierul Romanesti), cunoscuta si sub numele de Fantana Basarabestilor. Ea exista inca de la inceputul secolului al XVII-lea, fapt reiesit dintr-un act datand din anul 1613. A fost refacuta in 1651 de catre Matei Basarab, iar in a doua jumatate a secolului al XVIII-lea de catre Alexandru Ipsilanti.
In afara acestor fantani, astazi se mai pastreaza cele din piata Chiriac si Mantuleasa; altele sunt, din pacate astupate de pamant si uitate de vreme (Fantana Buzestilor, 7 Fantani, Valea Fetii, Fantana cu Teapa, Obedeanu, Hagi Enus,...)
„Talentul face ca un om să fie demn de admiraţie” (După www.ploieşti.ro)
eli: kare shtie dac asta seara e ceva prin centru?sau e maine?am auzit de o inugurare a centrului....kineva sa mi zika si mie pls ..se poate..
Ely, azi se inaugurează fîntîna muzicală şi piaţa socio-umană (denumirea îi aparţine primarului, Dl. Solomon - nu-mi dau seama ce se înţelege prin asta - probabil o "poiană a lui Iocan" modernă, dotată cu două puncte Info, pe bază de computer cu comandă tactilă - SF?). Eu aş propune şi reluarea tradiţiei care a fost pînă la cutremurul din 1977, de a ne plimba în ambele sensuri , cum zic ardelenii: "pe Corso". (textul a fost pus şi pe site-ul fântânii) (03.06.2007)
Azi am testat punctele Info: spre bucuria mea, am observat că sunt mai mult de două şi că le-am "ghicit"- „pe bază de computer cu comandă tactilă - SF?", de la punctul 3.La inaugurare am observat că tradiţia plimbărilor de seară s-a reluat. Ce-aţi făcut Dvs., Domnule Primar Solomon, este istorie curată. Vă rog să amplificaţi portalul cu mai multă informaţie şi istorie a oraşului nostru şi chiar cu posibilitatea de a comunica exact ca pe acest forum, pentru un schimb de opinii. Cu multă simpatie, Savin Badea.
PS: Statuia lui Mihai Viteazul este datorată lui Nicole Ceauşescu, este meritul primului Preşedinte al României - eram în mulţime, în ziua cînd s-a hotărît prima amplasare a statuii, la cîteva zile după cutremurul din 1977.
Vă rog să propuneţi trecerea în rîndul Sfinţilor Bisericii Ortodoxe Române a Voievodului primei Uniri a Românilor, trecînd peste ce i se impută - neatîrnarea ţării şi epoca l-au obligat.
Cu stimă, Savin Badea
Să se mai facă inaugurarea încă o dată şi pentru cei patru şefi de stat ai României; din partea mea eu i-aş invita, dar nu depinde de mine. La inaugurare mi-am cîntat versurile în gînd, dedicate evenimentului - cu toate insistenţele lui Tudor Gheorghe nu am "cuplat" la timp şi mă dureau picioarele. Emoţiile, bată-le vina!
Consideraţi inaugurarea trecută ca fiind una locală, a craiovenilor - mai facem una dedicată Ţării, Europei,Lumii întregi! (Mi-aduc aminte că am "inaugurat" Metroul bucureştean înainte de inaugurarea oficială, numai între 3 staţii, şi nu s-a supărat nimeni). Cu stimă, Savin Badea.
OLIMPIADELE.
1.
Am introdus o temă nouă pe „Port.ro”, vizavi de filmul „Anna şi Regele”, vizionat de curînd (a doua oară)… S-ar putea numi „Şcoala şefilor de state”.
„Cum s-ar putea discuta despre o "şcoală pentru regi", mai precis despre o "şcoală pentru posibili şefi de state", avînd în vedere progresul, pacea şi civilizaţia omenirii (unice, ele; unică, ea). În 1971, provocator, în contextul democraţiei lui Ceauşescu, am fost întrebat: "-Ce-ai face dacă ai fi extrem de bogat?" Am răspuns: "- O şcoală pentru şefii de state" "- De ce?""- Să înveţe să scrie istoria!" (în sensul de a face o politică benefică omenirii). A circulat şi ca banc, iar Ceauşescu a făcut tot ce a putut să-mi dea o lecţie, nu numai una, ci şi să-mi îndeplinească toate dorinţele (cîte a putut). Dumneavoastră, stimaţi cititori, cum aţi organiza o asemenea şcoală, ştiut fiind că şefii de state (regi, preşedinţi, dictatori), în majoritate, n-au o pregătire de "specialitate", specifică funcţiei pe care o deţin (unii chiar un sfert sau chiar o jumătate de secol). Ceauşescu mi-a dat răspunsul lui. Şi alţii. Aştept sugestiile Dvs. , chiar şi a "capetelor încoronate". Propuneţi programe, acţiuni, filme , cărţi, tematici etc. , pornind de la ...”Anna şi Regele".
Cu multă stimă, pentru toţi, al Dvs., Savin Badea”
2.
„Remake al filmului omonim din1956, avându-i pe Deborah Kerr şi Yul Brzner în rolurile principale, filmul actual readuce în atenţia spectatorilor o cuceritoare poveste de dragoste ancorată în exoticele ţinuturi asiatice. Inspirată de adevărata aventură a văduvei Anna Leonowens, care, în 1860 pleacă din Anglia spre Asia, împreună cu fiul său, pentru a se ocupa de educaţia numeroşilor copii ai regelui Siamului. Recenta producţie a studiourilor Fox reface, gradat, în cele mai mici detalii, meandrele deosebitei relaţii ce se stabileşte între rege şi profesoară. Dragostea pentru Anna- o europeancă inteligentă, educată, cultivată şi frumoasă îl va transforma pe regele Siamului dintr-un reprezentant pacifist al tradiţionalismului asiatic într- un monarh luminat , ce va face din regatul său o adeverată insulă a progresului. Scenele conţin o senzualitate discretă;în fiecare secvenţă personajele par să spună două replici căci, cea rostită acoperă discret replica inimii. Imaginile scăldate de o revărsare subtilă de frumuseţe orientală dau filmului un aer baroc. Filmul e în special, după cum consemnează regizorul Tennant, povestea unei femei care a schimbat inima unui bărbat, căci dintr- un monarh cu nenumărate soţii, Monkut a devenit omul unei singure iubiri !
„Anna şi regele” – (Anna and the Kind), film SUA, 1999, dramă, 147 minute.
Regizor: Andy Tennant; scenarişti: Anna Leonowens, Steve Meerson.
Principalele personaje: Anna Leonowens, în interpretarea lui Jodie Foster; şi Regele Siamului, Mongkut, în interpretarea lui Yun-Fat Chow; copilul Louis – Tom Felton; Tuptim, generalul trădător, - Bai Ling.” (După portalul „Port.ro”)
3.
www.savin_n_badea@yahoo.com
Adaos la comentariul meu la "Anna şi Regele".
Către toţi şefii de state: despre Olimpiade, despre spiritul olimpic.
În prezent Umanitatea se bucură de Olimpiadele de vară şi de iarnă, alternînd din 4 în 4 ani, în anul bisect cea de vară - rămîn 2 ani din ciclul olimpic în care se organizează alte întreceri.
Vă propun să analizaţi la ONU, UNESCO, UNICEF completarea ciclului olimpic astfel:
1. Olimpiada de primăvară (a florilor) care să cuprindă: sporturile neolimpice, jocurile logice şi matematice, jocurile pe calculator, jocuri tv şi de divertisment, în sfîrşit tot felul de jocuri din folclorul copiilor - în spiritul întrecerii olimpice - cele care pot da 1,2,3,etc. învingători, punînd accent pe spiritul de echipă şi pe răspunderea individuală.
2. Olimpiada de toamnă (a roadelor, a creaţiei) care să cuprindă:
Creaţiile atistice şi tehnico-ştiinţifice care să conducă la întrecerea între diverse produse de gen: poezii, jucării, roboţi, planorism - am dat cîteva exemple - ştiut fiind că ingineria din industria jucăriilor este foarte grea; aici pot fi incluse şi programele de calculator şi tot ce propuneţi Dvs. cu condiţia să nu fie periculoase sau distructive). Se va urmări întrecerea ca spirit creativ, pornind de la gînduri pozitive.
NOTE: Avînd în vedere diferenţele climatice dintre Nord şi Sud, se vor propune ca organizatoare acele continente, ţări şi oraşe care n-au cîştigat "licitaţia" la olimpiadele de vară sau de iarnă, concomitent în Nordul şi Sudul Planetei (la diferenţe de şase luni) - în acelaşi an pot fi ambele Olimpiade noi. Dvs. decideţi.
- Nu există limită de vîrstă, de handicap, rasă, religie etc., ci numai categorii de vîrstă şi sex (bineînţeles, nu se exclud perechile bărbat-femeie).
- Calificările vor începe din şcoli, localităţi, regiuni, naţiuni unite.
- Adăugaţi Dvs. alte criterii pozitive. (Pe această cale îmi cer scuze tuturor celor care s-au consideraţi jigniţi de îndrăzneala mea - fie veche, fie nouă - la cei mai pretenţioşi le cer chiar iertare - dar cunoaşterea umană e imensă şi nimeni nu cunoaşte "adevărul absolut", dar asta nu înseamnă că nu trebuie să sperăm să ne apropiem şi mai mult de el).
- După vechii greci "în timpul Olimpiadelor armele tac"- "umpleţi timpul lumii cu olimpiade!" Să triumfe eroii tuturor Olimpiadelor.
- Consider că omenirea are destule resurse pentru aşa ceva.
- Vă (îmi) doresc succes! (chiar şi la Olimpiade).
Cu drag şi foartă multă simpatie şi omenie, al Dvs., Savin Badea.
PS.
ÎNVAŢĂ DE LA TOATE
Invaţă de la apă să ai statornic drum,
Invaţă de la flăcări că toate-s numai scrum,
Invaţă de la umbră să taci şi să veghezi.
Invaţă de la stîncă tu neclintit să crezi,
Invaţă de la soare cum trebuie s-apui,
Invaţă de la piatră cît trebuie să spui,
Invaţă de la vîntul ce-adie pe poteci
Cum trebuie prin lume de liniştit să treci,
Invaţă de la toate că toate sunt surori,
Cum treci frumos prin viaţă, cum trebuie să mori,
Invaţă de la vierme că nimeni nu-i uitat,
Invaţă de la nufăr să fii mereu curat,
Invaţă de la flăcări ce-avem de ars în noi,
Invaţă de la ape să nu dai înapoi,
Invaţă de la umbră să fii smerit ca ea,
Invaţă de la stîncă să-nduri furtuna grea –
Învaţăde la soare ca vremea să-ţi cunoşti,
Învaţă de la stele că-n cer sînt multe oşti,
Învaţă de la greier cînd singur eşti să cînţi,
Învaţă de la lună să nu te înspăimînţi,
Învaţă de la vulturi cînd umerii ţi-s grei,
Şi du-te la furnică să vezi povara ei.
Învaţă de la floare să fii gingaş ca ea,
Iar mielul să te-nveţe să ai blîndeţea sa ;
Învaţă de la păsări să fii mereu în zbor,
Învaţă de la toate că totu-i trecător. –
Ia seama fiu al jertfei prin lumea-n care treci
Să-nveţi din tot ce piere cum să trăieşti în veci ! –
Invaţă de la toate şi fă ca Dumnezeu
O lume, dar mai bună – divin de bun, mereu!
(folclor norvegian; ultimile două versuri, adăugate de mine, Savin Badea)
4.
100.Viaţa bate cîmpii. Scriitorul Dumnezeu.
VIAŢA BATE CÎMPII. SCRIITORUL DUMNEZEU. EMI.
SCRISOARE CĂTRE RADU SĂNDULESCU
Dragă Radule,
A trecut, întradevăr, o jumătate de secol şi mai bine de cînd ne cunoaştem, dar dacă adunăm clipele în care am vorbit împreună, cîte zile sunt? Contează însă prietenia şi faptul că am fost colegi de liceu,de institut (facultate) şi am lucrat la aceiaşi întreprindere.
Am o precizare: am fost colegi la Colegiul Naţional „Carol I” ? sau la Colegiul Naţional „Nicolae Bălcescu” ? Tu ce zici? Eu zic – acum – că am fost colegi la Colegiul Naţional „Carol I – Nicolae Bălcescu” – ambele personalităţi merită, dar să nu-l uităm pe Obedeanu, să nu uităm Guvernul Provizoriu de la 1848 şi numele a multor savanţi şi oameni de cultură care ne-au fost înaintaşi sau urmaşi. O scurtă istorie cred că ar fi binevenită în cartea ta.
Despre mine, în puţine cuvinte. (Ca un rezumat de roman, intitulat „Ochi albaştri”):
Locul de obîrşie: Planeta Albastră (Terra; Pămînt), Europa, România, Oltenia, Judeţul Dolj, Craiova, str. Impăratul Traian nr. 182 (actual). Născut aici, la 15 martie 1942, duminica.
Părinţii: Tatăl – Constantin Gr. Badea (1904-1987), din comuna Rudari (azi Izvoare), de profesie autodidact: ziarist (Constantin Bădescu-Rudari, CoGreBad), funcţionar, arhivar, după cum l-au obligat vremurile. Comuna Izvoare are două izvoare folclorice, român şi rrom.
Mama: Angela (1922-1994), din Craiova, cu rădăcini în Austria , Germania şi Timişoara. A fost casnică, mai ales mamă, muncitoare (vorba ei: „fac muncă brută, că de-aia sunt la brutărie”; la cartonaje în tipografie, panacodar la fabrica de pîine). A născut şase copii. Mai am două surori: Ionela (1949; 58 ani) şi Georgeta (1957; 50 ani). Dar m-am simţit rănit pentru totdeauna de pierderea Steluţei – sora mea a murit la exact 2 ani (1 octombrie 1943-1 octombrie 1945 ?), de scarlatină, moartea ei salvîndu-mă pe mine. De aceea am fost legat sufleteşte de toate colegele mele care purtau numele Stela.
M-am născut prea devreme, la 7 luni, 1300 grame, cu defecte: miopie forte şi hernie, care m-au chinuit în viaţă. Toate studiile mele le-am făcut ca un ciclop, cu un singur ochi, mai folositor, prin conspecte.
Devenire profesională (şcolarizare): Şapte ani de-acasă, fără grădiniţă.
Şcoala elementară „Ion Heliade Rădulescu”: (1949-1956). Naşul şcolii mele a fost, printre altele, unul din traducătorii epopeei lui Dante Aligheri „Divina Comedie”. Aici am avut coleg pe Chiaburu Victor, premiantul clasei. Alt coleg, Tiberiu Stoianovici, a ajuns un mare dirijor în Germania, Franţa. Proprietarul şcolii a construit şi Casa Albă din centrul Craiovei. Într-o vacanţă de vară am fost în tabăra de pionieri de la „Trişcu”. Elev slab, spre mediocru.
Liceul: Colegiul Naţional „Nicolae Bălcescu”: (1956-1960). Şi aici am fost coleg cu Victor Chiaburu, unul din premianţii clasei. Am fost la seria A. Dintre cei de la tine, de la C, am fost legat mai mult de Ovidiu Ghidirmic (criticul literar), de Octav Calleya (dirijorul despre care , pentru tine, voi scrie o poveste mai jos), de Tică Ciuciulete şi, de ce nu, de tine, care erai mereu cu zîmbetul pe buze, foarte prietenos. Am fost un timp şef de clasă, cam cînd a ars cupola liceului. Am vrut să fac o revistă a liceului, dar nu s-a putut, însă cei ce ne-au urmat în bănci au reuşit. Am înfiinţat cu alţi colegi Cenaclul literar al liceului, „Tudor Arghezi”( la una din şedinţe, tip excursie, am întîlnit la muzeul „Traian Demetrescu” un articol al tatălui meu despre poeta Elena Farago). În timpul liceului am participat la Cenaclul literar (şi rebusist) „Traian Demetrescu” (am cunoscut pe sora şi cumnatul poetului proletar, la bodega „Gambeta”). Dintre toţi profesorii noştri să enumăr cîţiva: Ion Petrescu-Maciste, Traian Codreanu, Victor Apostol, Miltiade Ioanid… celorlalţi le cer iertare pentru omisiune, pe Pămînt şi în stele. Am fost poreclit Pralea (poetul din „Epigonii”) şi Şobo. Elev mediocru. Am cîştigat , totuşi, faza pe regiunea „Oltenia” a olimpiadei de limba română, unde cîştigător pe ţară a fost Bogdan Niculescu (1960). Cu ocazia asta am fost primit în UTC. Am iubit o colegă grecoaică, Alexandra Antoniadu, platonic însă.
Institutul de Mine „Gheorghe Gheorghiu Dej”, Facultatea de Mine, Secţia Preparare a cărbunilor şi minereurilor (1960-1965). Şi aici am fost coleg iar cu Victor Chiaburu, iarăşi premiant. Şi cu tine, coleg de facultate. Şi cu colegul meu din banca de liceu, Ilie Augustin.
Şi mulţi alţii, mulţi craioveni. Eram din toată ţara. Admiterea mea la Institut şi proiectul de diplomă ţin de anecdotică şi noroc. Dacă vei avea curiozitatea, ţi le voi povesti. La facultate, porecla Şobo mi-a ţinut loc de nume. Am avut profesori şi colegi minunaţi, am fost norocos. Ca student am fost de nota 7. Insă la matematici, la Dr. Eugen Dobrescu, am evoluat de la 6 la 9. Mi-am susţinut examenul de stat în prepararea grafitului: între cercetător şi proiectant, am fost mai mult de partea proiectantului. Cea mai iubită profesoară: Lidia Mihăilescu, „mama noastră”. Cu scuze, enumăr şi pe Elisabeta Gornoviceanu, pe Nicolae Leţu … Chiar şi pe Ion Huber Panu. Am fost membru şi naşul Cenaclului literar al Institutului, „Orizonturi”. Am iubit-o extraordinar de mult pe colega mea, Elena Dănescu. Din păcate pentru mine, s-a măritat. Totuşi, am iubit-o în continuare, constant, tot timpul, alături de alte iubiri.
Armata: am efectuat-o la termen redus, în mai multe etape, la Petroşani, Arad, Rîmnicu Vîlcea şi Turnu Măgurele. Drumurile ei m-au dus şi la Timişoara şi la Bacău (unde am dat iar de…Victor Chiaburu). Am făcut armata la arma geniu (pionieri). Poate de aceia am avut aspiraţii mari, de…deschizător de drumuri…genial…Să mai glumim…Am fost coleg cu alţi colegi de-ai mei, cu geologi şi ingineri silvici. Din păcate, numele lor le-am uitat, în marea majoritate. Dintre ofiţeri, cei mai dragi mi-au rămas: colonelul Georgesu, maiorul Bolohan şi comandantul de pluton de la Rîmnicu Vîlcea. Caporalii Bostan şi Dovlecică. Defectele mele din naştere mi-au dat multă bătaie de cap şi mă mir că totuşi am făcut armata, la sfîrşitul căreia mi s-a promis c-aş fi bun pentru… postul de Ministru al Forţelor Armate (am refuzat) şi o… ameninţare. Am fost bun la tactică de geniu. La instrucţia de front făceam şi „dreapta-mprejur!” sau „întoarcerea mai rapidă, ca la defilare”; eram slab rău.
Am gradul de sublocotenent şi n-am făcut nici-o concentrare, fiindcă generalii şi-au dat seama că au greşit, dar…au avut grijă de mine şi miliţia şi armata şi securitatea, cu bine şi cu rău.
Devenire socială: am fost copil sărac. Majoritatea dintre noi, cei născuţi în plin război, au fost aşa. Au fost lipsuri, foamete, greşeli. Am ajuns inginer, un intelectual cu destul de multă/puţină cultură, problema e relativă, legat prin obîrşie de ţărani şi muncitori. Un străbunic, a fost răsculat acum 100 de ani, „al lui Lupu”, porecla neamului meu după tată, la Rudari. Nu sunt bogat (bogăţia mea stă în ce am făcut ca fapte, un copil, am sădit cel puţin un pom, am reparat o casă şi am o căsnicie fericită, zic eu); şi mai bogat mă simt prin soţia, fata şi nepoata mea. N-am găsit comori decît în visurile mele literare. Poate bogăţie se cheamă talentul pe care-l am la literatură, pictură etc, numai dacă şi alţii mă consideră talentat. Dacă am făcut ceva trainic, merituos, numai contemporanii ori viitorimea sunt în măsură să mă judece. Eu nu pot, chiar dacă ştiu. Sunt membru de partid (Partidul Comunist Român) din 25 august 1980, o dată istorică, din cîte îmi aduc aminte – se începeau dialoguri despre noua ordine economică şi politică, la ONU. La primirea în partid am avut referinţe atît de bune, încît m-au uimit. Dar şi insatisfacţia de a nu mi se spune Adevărul. Una rece, una caldă.
Fericirea familiară: Deşi am iubit cu pasiune multe fete, frumoase şi curate ca lacrima şi cristalul, printre care şi pe cea de care te-am întrebat – fiindcă mi-au plăcut fetele frumoase - fată frumoasă, curată ca lacrima şi cristalul, cea care m-a salvat de la moarte de cîteva ori, rămîne tot soţia mea, Emilia (n-are nume de sfînt, dar se traduce din greceşte „cea demnă de iubire”), născută Şandru (27 mai 1945), din acelaşi sat ca tatăl meu, sat despre care ţi-am vorbit mai sus. Poveste de dragoste, ca de roman – ne-am căsătorit la 8 martie 1968, deşi ne-am reîntîlnit la nunta lui Tică Ciuciulete, colegul tău, la 31 decembrie 1967 – este prietena mea din copilărie; nici nu mai ştiu de cînd o cunosc. Este biolog, profesoară; acum pensionară. Fata mea, Daiana (29 august 1969, Diana, în pronunţie englezească, nume de prinţesă din întîmplare, dar de fapt, nume de cîntec) a absolvit acelaşi liceu, ca şi noi doi, două facultăţi ca şi soţia mea şi încă mai învaţă). Corina, nepoata mea, este elevă în clasa a II-a. Am legănat 4 fete: Ionela, Geta, Daiana şi Corina. Sunt fericit ca bunic. Am o nepoată silitoare şi cuminte, mai ales inteligentă.
În timpul studenţiei, în ultima vacanţă, am lucrat pe un şantier de la Uzina „Electroputere”(o singură lună).
Am muncit, ca inginer preparator la Bălan, Leşul Ursului-Tarniţa şi Craiova.
Bălan, judeţul Harghita, ca inginer stagiar la Preparaţia Bălan, fascinat de frumuseţea flotaţiei. Cupru şi pirită. (1966, cam 9 luni). Coleg de serviciu cu Angelica Buşoi şi Maria Brumă. Am locuit în Bălan. Acolo am făcut inovaţia de care am vorbit (15 februarie 1966).
Leşul-Ursului, la Preparaţia Tarniţa, comuna Ostra (1966-1967). Iarăşi preparaţie de cupru şi pirită. Am fost inginer stagiar şi tehnolog. Am demisionat la 15 august 1967, pentru a mă căsători cu Emilia şi a-mi ajuta material părinţii (ultima dorinţă n-am prea putut s-o realizez). Am fost şi profesor pentru calificarea tinerelor muncitoare de la Moldova Nouă. Gura Humorului, unde stăteam la bloc, un loc unde ne-am intersectat biografiile. Acest oraş îl ştiam din copilărie, după timbre. Nordul Moldovei, un paradis.
O săptămînă (august 1967) am fost şomer.
Combinatul Chimic Craiova: schimbare de profesie, am devenit inginer chimist (venetic, glumeam eu). Am lucrat la Fabrica de Catalizatori Anorganici (1967-1969) (învăţînd despre catalizatori de tot felul) şi la Staţia de tratare apă de rîu (1969-1971) (învăţînd despre chimia apei) . M-am pus cu burta pe învăţat şi-am răspuns o lună, experimental, ca şef de secţie interimar, sau ce dracului voi fi fost, la Catalizatori , şi văzînd că nu sunt bun , m-au transferat la Tratare apă. Apoi am fost îndrumat spre Combinatul Chimic de la Slobozia sau o Staţie de Tratare a Termocentralei Rovinari, locuri de muncă pe care le-am refuzat. Am colaborat cu DSAPC Craiova, unde lucrau Dan Budică, arhitectul, Petre Niculescu, Gheorghe Stanca.
M-am transferat la Institutul de Cercetări şi Proiectări Miniere pentru Lignit (ICPML, devenit ICITPML) din Craiova(1971-1989). Am lucrat la Atelierele de Construcţii-Instalaţii, Electro-mecanic şi Cercetări, ca proiectant (pînă în 18 februarie 1987) şi cercetător (pînă la 1 mai 1989, data cînd am făcut infarct). Un timp am lucrat şi în Gorj (iunie-noiembrie 1979), la Cariera de lignit de la Peşteana-Sud, la Intreprinderea Minieră Roşia. Am participat la diferite proiecte şi a trebuit să reînvăţ: mecanica îndeosebi. Cred că am participat la peste 200 de proiecte pentru circa 50 de localităţi miniere (am avut un proiect şi în Craiova, la fabrica de prefabricate). E greu să evaluez cît am muncit. Uitam de mine, uneori, muncind. Şi asta în condiţia de miopie forte. Am fost numit expert CAER, expert ONU, expert în unele probleme ale economiei naţionale, în probleme de Preparare a lignitului şi Gazeificarea lignitului. În această calitate am lucrat cu diverse ministere (materiale de construcţii, energetică, armată etc.). Împreună cu colegul nostru Victor Chiaburu, am fost la Petroşani (1982) şi la Berlinul de Est (1984), în localitatea Woltzig, pentru şedinţe CAER, unde am reprezentat România.
Nu am lucrări publicate sau comunicări ştiinţifice.
Am făcut cîteva inovaţii şi invenţia pe care o ştii, cedată statului. După părerea mea s-a ajuns pînă la cuplarea rechetelor „Soiuz-Apollo” (n-am însă certitudinea, „dovada”). Şi multe altele de care nu ştiu dacă au ajuns invenţii. Un exemplu: am cerut tramvai în Craiova (1971) şi s-a realizat. Probabil că societatea a vrut să mă protejeze de emoţiile reuşitei, dar infarct tot am făcut.
După infarct şi întîmplările din Europa (1989), am participat la un concurs de timbre cu tema liberă „Popoarele lumii”, unde am lansat lozinca „Oameni din toată lumea, uniţi-vă!” (parafrază după Karl Marx), în sprijinul ideii de nouă ordine economică şi politică internaţională. Machetele timbrelor au ajuns cu întîrziere la Tokyo, deşi le trimisesem cu 2 săptămîni înainte. Totuşi, Poşta Niponă, mi-a trimis o scrisoare de informare.
Recent, am propus pe Internet, promovarea unor noi Olimpiade: de primăvară şi de toamnă.
Am scris Preşedintelui Băsescu despre problema pensiilor, susţinîndu-l.
În 1971, la venirea mea în Institut, mi s-au pus nenumărate probleme „despre lume şi viaţă”, generate fie de întoarcerea mea în minerit, fie în context cu ce te-am întrebat despre Cozan Viorica (evit cacofonia). Am fost o săptămînă şomer. O serie de probleme ca: repararea Podului de la Cernavodă şi construirea unui pod nou alăturat; reluarea Canalului Dunăre-Marea Neagră; evitarea luptei de clasă, care nu-şi mai avea rostul; construirea de palate în România, plecînd cu ideea de la Palatul „Jean Mihail” din Craiova; construirea unui muzeu pentru darurile şi decoraţiile primite de soţii Ceauşescu; regularizarea Dîmboviţei; metroul, un tramvai în Craiova şi multe altele. Cu ofiţerul de securitate al Institutului în discuţie am refuzat colaborarea ca informator, dar nu şi colaborarea ca inginer, spre binele ţării şi în ajutorul lui Nicolae Ceauşescu, pe atunci numai secretar al Partidului Comunist Român. Şi m-am ţinut de cuvînt. Dar „din înalte raţiuni de stat” sau pentru protecţia mea emoţională, nu am fost informat, fiind lăsat să ghicesc, pentru că am fost „obraznic, cu tupeu”, dar eram disperat: în urmă cu 3 ani îmi întemeiasem o familie, mi se născuse fata. Pe de altă parte, dacă aveam un merit, nu eu eram acela care să-l reclam. De aceea am ţinut la un secret pe care, fie îl uitam, fie îl ştia toată lumea. Mai era şi situaţia internaţională delicată, periculoasă.
Şi atunci am recurs la un „balsam”, pentru mine şi pentru „Toată Lumea”: „un „război” vesel”, „Istoria, ca o comedie”, ca să nu mai moară nimeni „într-un al treilea război mondial”. Şi am spus „Toată Viaţa” (cu dublu înţeles: „toată viaţa mea”, ca o” jertfă”, exasperat de glumele periculoase ale colegilor şi ei exasperaţi de curajul meu şi, de ce nu, „Toată Viaţa Planetei”, „Cît va trăi Pămîntul”).Toţi „am făcut pe „proştii””. Aveam o încredere oarbă într-o lume raţională, în „raţiunea de stat” şi în raţiunea de om a lui Nicolae Ceauşescu şi a celorlalţi şefi de state.” Înainte de a fi comunist, sunt român, şi orice naţionalitate aş avea, sunt om, dar a fost dat să mă nasc român” – parafrazîndu-i pe Lucreţiu Pătrăşcanu şi pe Geo Dumitrescu, la un loc. Această enormă glumă, la nivel planetar, m-a făcut să-mi iau rolul în serios: am verificat prin „referendum” (1% am propus eu, ca procent de dezarmare generală şi totală, cea reală, planetară, nu „joaca” noastră, iar Nicolae Ceauşescu 5% şi poporul a votat! Şi eu la fel, „cel cu mîinile goale”! Dar am fost „poluat=chinuit” de glume şi situaţii imprevizibile, de „proiecte de imaginaţie” incredibile. Am fost „învins” la 1 ianuarie 1973 (am dormit 2 zile, aproape în comă), la 1mai 1989 (am făcut infarct), fără „Dovadă”, cum spunea Elena Ceauşescu, sub regia lui…Sergiu Nicolaescu. Şi totul se baza pe dorinţa mea de a realiza un film „gigantic”, cu tot poporul, pe vremea cînd nu existau seriale-mamut, avînd la bază subiectul meu de scenariu, „Cărările fericirii”. Treaba s-a complicat pentru mine că trebuia să găsesc răspuns la toate situaţiile: versuri greşite, un roman ”doar început”, intitulat „13”, „Cîntarea României”, „Daciada”, „Epoca de Aur” (toate la propunerea mea, încît cu Nicolae Ceauşescu făceam o echipă ciudată, cu răspundere diferită). Mai erau şi proiectele de la Institut cu care îmi cîştigam pîinea cea de toate zilele, îmi făceam datoria, îmi serveam ţara, fără vorbe mari. Aşa numita „revoluţie” făcea parte din marele scenariu. Ambii autori (şi alţii) am intrat în situaţii comice incredibile, care depăşesc orice imaginaţie. „Comunismul” imaginat de mine (cînd fiecare dintre noi, pămîntenii, nu se mai lăcomeşte decît la un necesar confortabil, într-o lume a „imperiului solidarităţii umane”) se pare că a avut succes. S-a ajuns la Internet, un comunism virtual, la Europa unită etc. Idei pe care le-au gîndit şi alţii. Metroul şi tramvaiul l-au vrut şi alţii: eu am fost „catalizatorul”, Ceauşescu şi alţi şefi de stat, conducătorii, toată Securitatea veghea. Medicii au supravegheat sănătatea mea. Toată omenirea a intrat într-un joc şi seducător (şi periculos?). Mai ales pentru sănătatea mea: am fost (sunt) „cosmonautul de pe Pămînt”. Am mai inventat lozinca, farfuria zburătoare, noile olimpiade, şcoala şefilor de state; başca ce nu mai ştiu eu –ce „surprize” mă mai aşteaptă, ce-au inventat şi alţii. Treaba îmi şi place, e şi periculoasă. Mai trebuie să mai am şi „cancer”?, Doamne-fereşte! Nu mi-e de ajuns c-am ajuns şi la spitalul de nebuni şi la un pas de moarte, antrenînd armata, securitatea şi cine ştie ce resurse.”Rănit din dragoste de viaţă”. Ne-a încurcat cutremurul şi multe altele pe care le-am uitat. Se pare că a fost un concurs internaţional ? Am fost rău înţeles? M-a apărat Dumnezeu cel adevărat? Norocul? Natura? Oamenii? Un „Brainstorming” colosal? Oricîtă imaginaţie am, răspund cu un proverb inspirat din preparare: „Cele rele să se spele, cele bune să se-adune!” Etc. Toate astea le voi povesti în romanul vieţii mele, pe care nu mi l-am imaginat aşa, intitulat „Ochi albaştri”, roman total, interactiv, dovadă şi scrisorile noastre. Dacă voi mai putea. Am fost şi un „cobai” de studiu pentru infarct, miliţie/poliţie (am condus chior o „Dacie” ,18 ani, fără evenimente, decît cîteva amenzi, în condiţii de miopie forte), securitate, armată, copii, divertisment. Ceauşescu şi poporul a pus la dispoziţie „toată economia naţională” pentru realizarea unei lumi minunate şi fericite, fără războaie, probabil aşa cum am gîndit eu comunismul, idee întregită şi de alţii. Nu ştiu ce greşeli s-au ivit „că ne-am lăsat ( reciproc) în plata Domnului”. Unii or fi considerat utopie toată povestea. Aveam „imunitate parlamentară”, de care uitam neavînd nimic scris, din teamă. Eu numesc acest comunism „Societatea Inteligentă” – este doar era computerelor, cu ajutorul cărora popoarele inteligente îşi pot construi un viitor fericit. (Alţii o pot numi, fără a greşi, „Societatea informaţională”, dar în folosul tuturor). Un prim exemplu ar fi noile Olimpiade, propuse de mine, a jocurilor şi jucăriilor: pot conduce la multe idei pozitive. Mă scuz Omenirii şi o rog să fie coautoare. M-a mai încurcat şi memoria, surpriza, emoţiile, pericolele. Nu-s „buricul Pămîntului” – asta s-a întîmplat să fie. Spuneţi-mi şi mie Adevărul tot şi pe măsură ce pot, spun şi eu ce ştiu. N-am vrut „tabla de şah” plină (a fost doar o glumă), ci doar să-mi fac datoria de cetăţean – nu vreau nimic, dar nici neantul – vreau adevărul şi recunoaşterea cinstită a meritelor şi greşelilor. N-am vrut să moară nimeni: moştenitor înseamnă şi succesor. Un succesor posibil, ipotetic. Dacă-l alege poporul. Am fost şi îmbolnăvit şi lecuit de „preşedinţie”. Gîndirea omenească e foarte complexă, iar imaginaţia „ambelor părţi” m-a uluit. Nu mă gîndeam că de la un act de răbufnire să ajung să scriu scrisoarea asta. Dar „joaca” a început, fie de la naşterea mea imatură (1942), fie prin 1956-„Oamenii vor să trăiască”, fie din altă cauză. Dacă n-ar fi fost Securitatea, şi mulţi alţii, nu se întîmpla această poveste şi nu sufeream atît. Dar dacă s-a făcut ceva bun, se merită! Sunt convins de asta, dar sunt şi eu om, nu supra-om. M-am luat cu joaca: mi-a plăcut şi am avut şi multe momente foarte grele şi foarte proaste. Suntem 2 învingători, eu şi ceilalţi? Sau pe mine „mă aruncaţi la gunoi”? Am pierdut numărul de telefon, dar nu ştiu dacă atunci puteam răspunde. La cum mă durea capul, nu mă puteam controla raţional, de unde şi multe ieşiri curajoase sau iraţionale. Mai ales că nu mi s-a respectat intimitatea.
Şi acum povestea promisă: „Povestea imnului naţional”.
Cînd eram la liceu şi frecventam Cenaclul „Traian Demetrescu” din Craiova; directorul Casei Sindicatelor mi-a propus să particip la un concurs „Cine ştie, cîştigă!”. Eu, un muncitor şi o studentă. Studenta s-a retras. Atunci, directorul mi-a propus să mai aduc un coleg, să completăm numărul de 3 inşi. L-am rugat pe Octav Calleya, care mi-a răspuns afirmativ, deşi a ezitat un pic să participe. I-am povestit „Cînta la Stupca o vioară”de Constantin Ghiban, Editura Militară, 1967( romanul care a stat la baza filmului „Ciprian Porumbescu”, pe atunci încă neturnat), apoi într-o joi am ascultat toţi 3 concurenţii melodiile lui Porumbescu.
La concurs, duminică, deşi conduceam, am zburcat o clipă cu „Balada”, dar Calleya a cîntat-o la vioară şi a cîştigat concursul. Am rămas uimit şi nu m-am supărat.
Am primit 300 de lei pentru locul 2, la fel ca şi muncitorul de la „Electroputere”, şi mi-am luat un ceas „Ruhla”(RDG).
Am povestit episodul în 1971. Octav Calleya a ajuns în Spania (ştiam de la radio). Propuneam colegilor mei, „provocatori”, ca Nicolae Ceauşescu să schimbe imnul de stat cu „Tricolorul”, cu versurile lui Ciprian Porumbescu. Prin intermediul Securităţii (sau prin directorul meu, Jean Popescu, şi prin Elena Ceauşescu, şi de aici, la Nicolae Ceauşescu). Ştiam că în Albania se cîntă ca imn naţional „Pe-al nostru steag e scris unire” (ştiam de la concurs). De pe Internet am aflat acum că a fost poropus de Victor Eftimiu, român de origine aromână, parcă.
Nicolae Ceauşescu l-a reactualizat, rescriind versurile, şi din orgoliu, şi din patriotism. Prin intermediul colegilor (i-am povestit unui coleg , ing. Alexandru Galan), am amintit că lipseşte partea de politică externă şi Nicolae Ceauşescu a adăugat penultima strofă.
Imnul s-a cîntat pînă la 22 decembrie 1989, „cînd s-a rupt filmul”. S-a terminat o poveste frumoasă şi a început „revoluţia”, aceeaşi poveste. Acel „pariu mondial”? Există cîteva explicaţii în „comedia de situaţii”.Le voi expune altădată.
„Deşteaptă-te, române, din somnul cel de moarte!” Cine să se deştepte? Eu? Ceauşescu? Românul?
Sunt trucaje, ca la Ian Smith, în Rhodezia de Nord, Zimbabwe? Ca-n Spania? Problemă de strategie naţională? Nu ştiu.
În 1984, la Poarta Brandemburg, germanii ne cereau să spunem popoarelor noastre (a celor din CAER) că ei vor o Germanie unită. Am spus acasă, cu „jumătate de gură”, dar în 1990, la concursul de timbre de la Tokyo, i-am dedicat o machetă „Germaniei” (şi RFG, şi RDG, şi Berlinul ) ,prin colaj, ca la grădiniţă, cu gândul la Unirea noastră cu Moldova de peste Prut. Am pus un degeţel şi eu la unirea Germaniei, aşa, dar unirea şi-au făcut-o germanii, cu ajutorul lui Gorbaciov. Aşa-i că-ţi povestii prea multe, din care eu rămân considerat nebun ? Dar popoarele şi eu trebuie să aflăm adevărul istoric corect. Cu umilele mele forţe am scris cum am putut. Şi-am să mai scriu.
Mai întreabă-mă. A fost un balsam, nu o mândrie, crede-mă: prin cîte am trecut, numai eu ştiu: de la „agonie la extaz”, de la „sublim la ridicol”, vorba lui taică-meu. Ca exerciţiu de imaginaţie: uneori nu mai ştiam cine sunt, ce rol joc. Dar mai am imaginaţie. Cheia stă în discuţia de Sf. Ion, 7 ianuarie 1972, cu Jean Popescu şi Alexandru Galiceanu, directorul şi secretarul de partid, de atunci, cînd m-au sfătuit să stau departe de politică, dar tot ei m-au primit în partid…împreună cu Ştefan Şendroiu, un inteligent om de dialog… şi filmele „Absenţă îndelungată”…”Anna şi Regele”. Şi foarte mulţi alţii, mulţi, miliarde.
„Viaţa e ca o luptă „(de la Coşbuc citire); „Fericirea e o luptă „( de la Marx) ; „ Nu există fericire individuală, fără fericirea poporului” (Programul PCR); „Cărările fericirii – magistrala naţională a fericirii” (Eu). „Pe Pămînt există o singură civilizaţie!” (Mihail Gorbaciov). Sunt un „pendul uman”(după Howard Roughan, din care citez o listă, un „decalog uman”:
„Să iubeşti.
Să rîzi.
Să rîzi din nou.
Să asculţi şi să înveţi.
Să spui „te rog” şi „mulţumesc”.
Să ai opinii.
Să le respecţi pe ale celorlalţi.
Să fii sincer.
Să fii prieten.
Să fii tu însuţi.”
Pe care am versificat-o astfel:
„Iubeşte.Dăruieşte. Fericeşte.
Şi rîzi. Şi rîzi. C-un rîs molipsitor.
Să rîzi din nou. Ca tunetul ce creşte.
Ascultă şi învaţă. Şcolăreşte.
Spune „te rog” şi „mulţumesc”: lui, lor.
Să ai opinii, cîntărite bine.
Şi le respectă pe-ale celorlalţi.
Fii sincer, chiar de ţi-e ruşine.
Tu prieten fii cu toţi – şi ei cu tine.
Tu însuţi fii! – chiar doborît, te-nalţi.”
Pe care aş transforma-o în glossă, cu permisiunea autorului – să nu intrăm în conflict de drept de autor.)
Lumea s-a făcut mai bună. Cred. Sper. Sunt sigur. Dar voi muri cîndva şi eu.
Cu drag, colegul tău, Savin Badea.
PS. Sper că Viorica trăieşte. Totuşi. Îi doresc tot binele din lume.
Sper că toţi Ceauşeştii trăiesc. Totuşi. Le doresc tot binele din lume.
Şi altora.
Alege ce crezi că merită să pui în cartea ta.
Savin Badea
RADU
Salut Sobo,Ma bucura faptul ca mi-ai trimis listele cu colegii tai de
clasa-liste care sper sa-mi fie de ajutor.Pe una din liste apare Flori
Ioana(este cea care a fost la IMP si care statea aproape de tine?Din
cele
scrise de tine am dedus ca ai beneficiat de sprijinul lui Buleteanu,dar
ma
intreb dece nu mi-a raspuns cu toate ca am primit asigurarea sa ca imi
mva
raspunde.Daca te mai vezi cu el poate il faci sa-mi raspunda.El a fost
anul
trecut la revederea noastra.Scoala la care ai invatat I.H.Radulescu era
amplasata pe Calea Bucuresti aproape de farmacia Arapu?daca imi aduc
aminte
sau poate era pe strada care facea legatura inter Calea Bucuresti si
Silozului.Ori cum ai fost aproape de Adrian Cioroianu,el tot pe
Silozului a
copilarit.Mi-ai dat adresa lui Victor,dar nici acum nu a raspuns
solicitarii
mele.De fostii tai colegi de la prepararea Tarnita,nu mai stiu nimic.Ai
intrebat de Lupu,cred ca a plecat in Vale dar drumurile noastre nu s-au
mai
intalnit.Imi este dor de Craiova si asi dori sa stau o saptamana dar nu
stiu
cand voi putea realiza acest gand.Acum incerc sa fac o vizita in
Germania,dar nu stiu sigur daca voi merge.Un cunoscut ma roaga sa-i
aduc o
masina de transport marfa dar nu are decat 15000 euro si ar trebui sa
aiba
20000 euro.Sper ca va avea in curand si atunci voi putea merge pentru o
saptamana,sau poate 10 zile.Daca plec te anunt.Oricum la revederea din
octombrie trebuie sa stu mai mult in Craiova si atunci vom depana mai
multe
amintiri.Sunt pe cale de a lua o camera web dar trebuie sa stiu cum sa
fac
sa transmit imaginea catre interlocutor.Poate ma lamuresti prin
mail.Salut
Radu
EROTICA.
. 4. + şi - | scris de Savin Badea | 2007-02-27”,)
00:36:33
Vă felicit pentru CD-ul lui Gică Petrescu făcut cadou cititorilor "Jurnalului National" (nu mă refer numai la preţ), dar... "să vă fie ruşine!" pentru că nu aţi făcut acest gest atunci cînd trăia artistul - aşa beneficiaţi de facilităţile datorate faptului că nu plătiţi nimic nici artistului, nici urmaşilor (căci se pare că n-are) - bietul artist s-a stins sărac, aproape uitat. Reparaţi totul făcînd acelaşi lucru pentru mari artişti în viaţă, care au încă nevoie de sprijinul cuiva. Eu nu-s "mare", dar nu pot publica fără bani din ce-am scris în 65 de ani. O parte din opera mea s-ar putea pune pe CD, cu beneficiu de ambele părţi, sau ca text tipărit. Deşi vă cert, vă mai felicit, trist, încă o dată! Savin Badea (vezi www.atheneum.ca - pentru că în ţara mea unii oameni nu pot răzbate; de fapt, greu şi-acolo, peste baltă; un craiovean care şi-a pus speranţa în Canada, pentru că în România se poate reuşi numai după moarte!)
(La „Jurnalul Naţional”,)
La punctul 4 de mai sus, prima frază am scris-o după o discuţie cu Dl. Mircea Barbu, anticar dîn centrul Craiovei; fraza reprezintă opinia lui, la care am subscris şi eu - azi mă roagă să îndrept "nedreptatea" ce i-am făcut, luînd numai pe răspunderea mea cele scrise, fapt ce-l fac prin prezenta. Personal îmi cer în parte scuze "Jurnalului Naţional", deoarece exceptînd cele sezizate de noi, publicaţia face un mare act de cultură. Vă invit să vizitaţi şi comuna Izvoare (fostă Rudari), judeţul Dolj,un celebru sat de lăutari (ex. Iliuţă Rudăreanu, Florea Cioacă etc., satul tatălui meu şi al soţiei mele -
), satul copilăriei mele, similar satului Clejani.
Cu stimă, Savin Badea (la 04.06.2007)
Nimeni nu gîndeşte pentru Dumneavoastră, dragi compatrioţi.Ci numai Dumneavoastră gîndiţi.Ori dacă gîndiţi atît de extremist, nu mă mir de ce biata noastră cultură şi în special biata noastră literatură română sînt atît de sărace, exceptînd marile noastre genii. N-o fi chiar super-genial Adrian Păunescu, dar un mare poet este şi va rămîne în istoria literaturii române, la locul lui cuvenit şi neclintit de nimeni, loc pe care o să i-l recunoască generaţiile următoare, pentru că Dumneavoastră, contemporanii, sînteţi răi şi nedrepţi. Vă jucaţi cu alba-neagra unii care, trebuie să recunoaşteţi, că abia ştiţi a vă iscăli şi nu aţi deschis o carte din ăle potoape, iar alţii proslăviţi fără drept de replică, în necunoştiinţă de cauză, un poet care se autodefineşte ca mare, geniu sau viceversa, prin ce-a scris şi prin ce-a făcut. Eu îl consider un mare poet şi un om de valoare, un om de cultură, dar care are şi greşeli omeneşti, după cîtă minte şi har i-a dat Dumnezeu. Ce vreau să spun? De la o asemenea valoare naţională am aşteptat şi mai mult, dar omul are limite, impuse de vremuri şi mentalităţi de clasă - la fel gîndesc şi despre Ion Iliescu, Emil Constantinescu, Traian Băsescu şi mulţi alţii, care nu reuşesc să-şi depăşească
epoca în care trăiesc - iar de la Dumneavoastră, contemporanii mei, vreau înţelegere, toleranţă, că nu trăiţi în junglă, în ...colonii, eu vă vreau mai deştepţi decît generaţiile trecute, mai civilizaţi decît sînt alţii pe alte meridiane, deşi pe pămînt există o singură civilizaţie, civilzaţia oamenilor, ca să-l citez pe Mihail Gorbaciov, omul care şi-a depăşit epoca, dar care a fost redepăşit de ea. Gîndiţi creator: de mîine, să vă văd că scrieţi poezii -- bune, rele -- dar cîteva milioane dintre Dumneavoastră să îl depăşiţi pe Adrian Păunescu ! şi numai atunci o să vă dau dreptate despre ce prostii aţi scris, ştiind abia atunci că biata noastră cultură şi literatură s-au îmbogăţit cu milioane de Păuneşti de valoare - "scrieţi, băieţi, scrieţi, numai scieţi", dar nu bazaconii... care să întristeze inimile marilor poeţi! Cu bine, s-auzim numai de bine! Savin Badea . (Comentarii la „Gîndul”)(20 martie 2007)
Dintre Dvs. care ziceţi că nu-l agreaţi pe Adrian Păunescu: citiţi pe www.atheneum.ca versurile mele, la secţiunea Cenaclu - nu veţi regreta. Faceţi comparaţie cu versurile lui AP şi veţi sfîrşi să ne citiţi pe amîndoi - sîntem din aceiaşi generaţie, AP este cu 1 an şi 4 luni mai mic decît mine.Am avut destine literare diferite. Eu am mai făcut un sfert de veac şi inginerie. Da' trag tare să-l ajung şi nu pot, c-am îmbătrînit amîndoi. Cu multă stimă pentru toţi, al Dvs. Savin Badea. (3 aprilie 2007)
V-am trimis un banc versificat, pus în poezie de mine - face parte din ciclul meu de 100 de snoave versificate, intitulat"Decameronul românesc" (vezi şi www.atheneum.ca, la secţiunea Cenaclu - Savin Badea - unde mi s-au publicat două poezii şi mi s-au respins trei, dintre care şi aceasta trimisă Dvs.)Vă propun să creaţi o rubrică de bancuri versificate, cu numele autorilor (v-am trimis o mostră). Eu am versificat şi Povestea poveştilor (Povestea pulii) şi Povestea lui Ionică cel prost (povestea lui Ieremia), ambele, în proză, de marele Ion Creangă - eu le-am făcut continuarea şi parodia. Dacă vă interesează, răspundeţi-mi. Al Dvs, Savin Badea (3 aprilie 2007)
Eu am prelucrat în versuri Povestea de mai sus şi Povestea Pulii, ba mai mult, le-am parodiat şi le-am continuat în acelaşi timp: au rezultat patru poveşti (poeme de circa 1200 versuri fiecare), la ultima lucrez şiîn prezent. Se numesc acum: "Sultan,Suzana, Ionică şi Catrina". Vă interesează? Ele fac parte din romanul-replică (în versuri) intitulat de românii canadieni "Decameronul românesc" (replică şi la cartea omonimă a lui Victor Papilian). Puteţi citi cîteva fragmente la revista canadiană, avînd adresa www.atheneum.ca ("Cuiul lui Pepelea", "Gradele militare", "Basm şi altele", la secţiunea Cenaclu şi la numele meu. Cu timpul, veţi avea şi alte surprize. Cu stimă, Savin Badea, Craiova. (Către „Expresul de sud” Craiova, la 27 aprilie 2007)
Îmi pare rău că uneori vă necăjesc cu năzbîtiile mele. Dar „Decameronul” „meu” l-am gîndit ca o serie de „Poveşti de dragoste şi cu proşti”, pornind de la basme, snoave şi bancuri, cu sau fără perdea (un alt exemplu, „Hainele împăratului” de /după marele Andersen).
„Decameronul românesc” este o carte scrisă de Victor Papilian şi editată la Editura de Vest, Timişoara, 1996, cu copyright în acelaşi an pentru această editură, Timişoara, Piaţa Sf. Gheorghe nr. 1. Eu am xeroxat cartea după exemplarul de la bibliotecă. Cartea are subtitlu, în paranteze, „Nuvele de dragoste”, ediţie îngrijită şi prefaţă de Mircea Popa. Cartea conţine „Decameronul românesc”, o suită de 10 poveşti, urmată de altele, încă 10 poveşti, grupate astfel: „Alte poveşti de iubire”(6 poveşti), „Alte nuvele româneşti”(2) şi „Nuvele negrupate în volume”(2). Total: 20 de poveşti, de unde şi impresia că este un proiect neterminat. Poveştile sunt simpatice, dar nu extraordinare; n-au cine ştie ce încărcătură epică, cel puţin cele cîteva pe care le-am citit.
„Decameronul” ar însemna doar 10, dar la Boccaccio eu îl asociez cu 100 (10x10). Un alt italiaan, napolitan, a scris „Pentameronul”, o suită de 50 de poveşti, grupate tot cîte 10 (x5), subintitulat cu…”îngîmfare”(meritată), „Povestea poveştilor”, de unde, hop!, şi Ion Creangă, cu povestea lui omonimă (ca subtitlu, la, mă scuzaţi, „Povestea p…”. G. Basile a scris, printre altele, „Cenuşăreasa”, „Motanul încălţat”, „Frumoasa din pădurea adormită” etc. pe care, după moda timpului, le-au prelucrat (repovestit) Charles Perrault, Fraţii Grimm şi mulţi alţii.(Literatura mondială e plină de astfel de „conflicte de interese”, cu plagiate nepedepsite, fiindcă nu numai moda, dar şi talentul „epigonilor”, au contribuit la „iertare”; un exemplu este chiar marele nostru Ion Creangă, care, în afară de „Amintiri”, toate celelalte sunt, mai mult sau mai puţin prelucrări, preluări sau, poate, coincidenţe; îmi vine în minte similitudinea dintre „Ivan Turbincă” şi „Moartea şi soldatul”, poveste rusească; sau ”Capra şi 3 iezi”, respectiv „Lupul şi cei 7 iezişori”, de Fraţii Grimm; cu toate astea mi-e drag mult Creangă, mi-s dragi Fraţii Grimm, Ch. Perrault şi mai ales l-am îndrăgit pe La Fontaine, „concurentul” meu la poveşti deocheate (pe care, din puritanism, şi le-a repudiat (zic bine?), înainte de moarte – eu n-aş face aşa ceva) şi la fabule esopice (sunt al doilea din lume, cantitativ; înainte lui (dar nu şi calitativ) – ne întrece un german, nu-i ştiu acum numele, care a versificat cele cca. 360 de fabule după Esop; eu am versificat 125, în două variante, La Fontaine ,95 şi Babrios , 70 (le-ar fi versificat pe toate, în elină, dar s-ar fi pierdut cele care nu întregesc numărul, evident…) Am scris aşa, scuzaţi lipsa de modestie, ca să pot apela la Dvs. să-mi găsiţi detalii despre fabulistul german şi fabulele sale esopice, căci eu, pe Internet, nu le-am găsit. Nu vă cer dizertaţii, ci dar o cale simplă şi uşoară, chiar pe Internet. Dacă informaţia mea nu e bună,bat recordul!, dar slabe speranţe.
În consecinţă, vreau să schimbaţi în „Decameronul oltenesc”, fie „Decameronul la români”, fie „Decameronul (România)”, fie „Decameronul 2”; dar mi-a plăcut ce titlu i-aţi dat – din păcate trebuie să renunţăm, şi asta cît mai repede. Vă sugerez, dacă nu vă supăraţi, să inseraţi o mică explicaţie temporară, fiindcă am fost anunţat pe Internet că am făcut rost deja de cîţiva „fani” cu „decameroanele mele”(un alt posibil titlu). Dacă aveţi altă idee mai bună, folosiţi-o.
Nu-s supărat cu „cenzura”, ci numai mîhnit. E dreptul Dvs., al redactorilor, să triaţi ce vă place, dar pentru mine tot cenzură se cheamă! În ce-l priveşte pe Ion Creangă şi „corozivele”sale (pe care eu le-am versificat şi parodiat, rezultînd 4 poveşti-poeme), vă informez, cu scuzele de rigoare, că:
- I-au plăcut, probabil, şi lui Eminescu, şi lui Maiorescu, întregii „Junime” şi „caracudei”; erau aniversare;
- Academia Română le-a publicat în „Opere” de Ion Creangă, sub îngrijirea lui Eugen Simion, preşedintele Academiei Române; cu aparat critic corespunzător şi pe foiţă de biblie;
- În România au apărut, cred, peste 10 cărţi, la edituri diferite, unele, în paralel cu alte creaţii similare, ca de exemplu, ultima pe care am văzut-o la Editura Humanitas, care conţinea numai prima poveste, „Povestea poveştilor”(Pp), cu ilstraţii executate de un pictor de origine română din Germania, costa 69,9 roni (lei noi) (uluitor de sumpă), în condiţii grafice exemplare – la reclama căreia, virtual, chiar Gabriel Liiceanu scria că „însuşi Boccaccio ar fi fost gelos pe Ion Creangă”! Un alt mare scriitor, Fănuş Neagu, i-a făcut o postfaţă colosală într-o altă ediţie. E drept, stă la mare cinste şi în panoplia homosexualilor, pe Internet; faptul m-a mîhnit.
- În ce mă priveşte, „Povestea poveştilor”(Pp) (în versuri) am prezentat-o Editurii „Helicon” din Timişoara; „mironosiţe” (apropos), mi-au refuzat-o şi returnat-o! Dar nu eu am fost acolo să o prezint, ci am rugat pe sora unui vecin, timişoreancă. Fetele ei, studente, au luat la facultate manuscrisul şi, tacit, printre studenţii timişoreni, „opera mea” a devenit folclor: o recitau în mijloacele de transport. Episodul mi l-a relatat tatăl fetelor, cu scuzele de rigoare. Ce era să fac? Le-am iertat. „Norocul”, că aria a fost restrînsă.
Nu pledez să vă schimbaţi modul de gîndire, gusturile. V-am scris toate acestea cu mîndria că am înaintaşi mari, care „au fost la ora sexuală” şi-i numesc pe: Boccaccio, Marchizul de Sade (inegalabil, record mondial absolut!), Ion Creangă, Mihai Eminescu, Jean de La Fontaine (sunt celebre poveştile lui prelucrate după Boccaccio şi Ariosto – ca şi Creangă, majoritatea operei lui, 99,99%, nu e originală, ci împrumutată), Ludovico Ariosto(la noi nu s-a tradus „Orlando furioso”, francezii şi englezii au făcut-o, de peste 150 de ani; abia eu am reuşit să taduc 9 strofe, 72 de versuri din peste 45000, cea mai mare epopee europeană, cît 3 „Odisei”; citindu-i-se lui John Milton, deja orb, a plîns şi a rîs în hohote), Giambattista Basile, Victor Papilian. Nu-s cel mai spurcat la gură.
Pînă şi marele, neegalatul Dante… Infernul, cîntul 21, în partea finală!
Nu-mi vin în minte toate…Biata noastră literatură română, a fost prea pudică, în comparaţie cu cele ale principalelor culturi.
Am văzut odată un tablou, care reproducea foarte realist organul genital feminin, văzut de foarte aproape: se numea „Originea lumii”! Ce să mai vorbim de nuduri!? Frumuseţea zeiască a corpului uman!
Cu multă stimă, al Dvs, Savin Badea
Acesta e un fragment de scrisoare trimisă la www.atheneum.ca pentru a explica faptul că "nu sînt cel mai spurcat la gură", ci am înaintaşi de renume mondial. Adaug şi sfîrşitul scrisorii la PS
Mă mai publicaţi? Vreau să vă trimit: „Cîntarea Cîntărilor” (la concurenţă cu „Sulamita” de George Coşbuc), „Mintea şi Norocul” (cu Caragiale), „ Călin Nebunul” (cu Eminescu) şi „Luceferii”, „Hainele Împăratului” ; traduceri din „Divina Comedie”(România este prima din lume la această traducere şi George Coşbuc şi Eta Boeriu sunt cei mai buni din lume – la acest palmares m-am adăugat şi eu), „Florile răului”(la concurenţă cu un profesor de-al meu, Miltiade Ioanid) ; modernizarea „Ţiganiadei”; „Fabule Esopice”; psalmi; „Răsare soarele” (poezii originale); „Olteniada”(epopeea soresciană „La Lilieci”, reversificată ca o divină comedie oltenească), romanul „Ochi albaştri”(porecla Securităţii tot de la mine e! – eu am ochi albaştri!) La revedere! Cu drag, Savin Badea
N-am scris acest comentariu să mă "răfuiesc" cu colegii mei de Cenaclul canadian, ci să vin în apărarea literaturii erotice din România.
Cu respect, Savin Badea (Trimisă la „JurnalulNaţional”, 1.6.07)
Lectia de eros...
Scris de: George Calalb
La data: 2006-01-02 00:00:00
Nu e LECTIE ! Este asa cum ar trebui sa fim , de fapt asa suntem , dar pudibonderia.....Acum un an am primit o pacienta superba {trecuta de prima tinerete }.Ce va doare ? S-a desbracat de tot si m-a intrebat:cum arat ? Habar n-am, dar eu n-am văzut de mult asa ceva de FRUMOS. N-a mai fost nevoie de retetă. Şi nu apare in fisă , pentru ca am uitat s-o intreb cum o cheama. (din „Jurnalul Naţional”)
Romania culturala
Scris de: din Constanta
La data: 2006-02-26 00:00:00
Ma bucur sa vad ca exista macar cateva persoane care pot comenta si/sau citi acest gen de poezie...Romania literara a publicat multa vreme poeziile d-lui Brumaru...si totusi,suntem o natie de pudibonzi? ...
„Trăieşte ca şi cum ai muri mîine.Învaţă ca şi cum ai trăi veşnic.” Mahatma Gandhi.
Vă „blestem” să aflaţi adevărul! (Exemplu: Adevărul aflat în ştiinţă a condus la progresul şi prosperitatea omenirii, el este esenţa rolului ştiinţei în istoria societăţii.)
