„1. Resping aspiraţia către bunăstarea materială, dar nu o refuz categoric. Societatea noastră abundă în foarte multe seducţii, dar, în acelaşi timp, ea oferă posibilitatea de a te mulţumi cu puţin şi de a avea totul fără a poseda nimic.
1. Societatea abundă în seducţii (de bunăstare) – mulţumeşte-te cu puţin.
2. În fond, e mai bine să nu ai nimic decît să pierzi totul. Trebuie să-ţi construieşti viaţa în aşa fel încît să poţi avea fără a poseda. Învaţă să pierzi şi să-ţi justifici pierderea , să-i găseşti întotdeauna compensaţii. Nu cumpăra nimic din ceea ce te-ai putea lipsi.
2. Construieşte-ţi viaţa fără a poseda – nu cumpăra lucruri fără nici-o noimă.
3. Aspiraţia către plăcere este o maladie tipică a societăţii. Dacă rezişti la această tentaţie şi dacă vei înţelege că cea mai mare desfătare înseamnă a trăi, atunci poţi fi fericit. Pentru aceasta sunt însă necerase simplitatea, seninătatea, moderaţia şi sănătatea morală, calităţile cele mai comune, care au început să devină rarisime în epoca noastră. Pentru cei mai mulţi oameni viaţa cotidiană mizeră şi lipsa tuturor elementelor care ar putea produce plăcerea, reprezintă o realitate. Trebuie să te gîndeşti cum te poţi acomoda la această viaţă şi cum ai putea să-i compesezi lipsurile.
3. Plăcerea e boala societăţii – desfătare înseamnă a trăi – poţi fi astfel fericit.
4. Singura modalitate (dacă obiectivul existenţei nu este lupta pentru bunăstarea materială) este să dezvolţi viaţa spirituală şi schimburile de această natură. E adevărat că omul aspiră la fericire, dar fericirea fără de limite, lipsită de controlul permanent asupra sinelui, nu există. Fericirea nu poate exista numai ca răsplată a moderaţiei şi ca rezultat al controlului asupra ta. Dacă te limitezi în viaţa cotidiană, eul tău se va îndrepta către alt orizont, deoarece numai acolo este posibilă fericirea. În realitate, ea nu este decît o iluzie sumară şi efemeră.Satisfacţia se naşte din victoria asupra circumstanţelor. Fericirea este întotdeauna asupra propriului tău eu.
4. Fericirea este victoria asupra propriului tău eu – dezvoltă-ţi viaţa spirituală.
5. Fiecare fiinţă este un stat suveran, indiferent de vîrsta şi situaţia sa materială ori socială, de sex ori de nivelul său de educaţie. Atitudinea faţă de oameni nu depinde nici de rangul, nici de bogăţia, nici de faima lor, nici de modul în care te-ar putea ajuta. Ceea ce interesează este anvergura sufletească şi personalitatea. Din asemenea motive, trebuie adoptate în continuare şi alte principii.
5. Fiecare fiinţă e un stat suveran – dezvoltă-ţi personalitatea şi sufletul.
6. Păstrează-ţi demnitatea, ţine-te departe de ceilalţi, încearcă să ai un comportament independent. Respectă-i pe ceilalţi şi nu le băga prea mult în seamă slăbiciunile. Nu te înjosi, nu face nici un compromis care s-ar putea să coste după aceea. Nu privi pe nimeni de sus, nici chiar nulităţile care nu merită decît dispreţul tău. Spune-i geniului geniu, eroului erou, omului om. Nu-i lăuda pe oameni degeaba, nu te apropia de carierişti, intriganţi, calomniatori şi alţii de teapa lor.
6. Fii demn, nu te înjosi – respectă-ţi semenii: genii, eroi, oameni.
7. Discută, dar nu discuta nimic. Vorbeşte, dar nu perora. Explică, dar nu face propagandă. Nu răspunde, dacă nu ai fost întrebat. Dacă răspunzi, limitează-te la întrebarea care ţi-a fost pusă. Nu atrage atenţia. Dacă poţi să renunţi la ajutorul dat altora, fă-o. Nu le impune ajutorul tău nici măcar prietenilor. Să nu ai relaţii prea intime cu oamenii, nu încerca să pătrunzi în sufletul lor şi nu lăsa, la rîndul tău, să-ţi pătrundă altul în suflet.
7. Discută, vorbeşte, explică – nu-ţi impune ajutorul – nu te lăsa făcut vulnerabil.
8. Promite numai dacă eşti sigur că-ţi poţi ţine promisiunea. Dacă ai promis totuşi, ţine-te de păromisiune, oricare ar fi preţul. Nu pune la cale intrigi şi viclenii. Nu jura, nu îţi asuma tristeţea altuia. În luptă, avantajază-ţi adversarul. Nu pune piedici nimănui, n u concura cu nimeni, alege un drum neumblat sau pe care alţii nu s-ar aventura să-l străbată.
8. Promite, dacă-ţi ţii promisiunea – străbate drumuri inaccesibile altora.
9. Adevărul nu poate fi exprimat decît de oameni solitari. Dacă foarte multe persoane îţi împărrtăşesc cumva convingerile, aceasta înseamnă că o minciună i-a pus pe toţi de acord. Dacă ai de ales între „a fi” şi „a părea”, preferă prima variantă. Nu te lăsa furat de beţia gloriei, pentru că e mai bine să fii subestimat decît supraestimat. Întreabă-te mereu cine te judecă şi cine te apreciază. Mai bine să ai un singur admirator sincer de nivelul tău decît mii de adulatori prefăcuţi.
9. Alege „a fi”, nu „a părea”- nu te îmbăta cu gloria – preferă un singur admirator.
10. Nu forţa pe nimeni, deoarecve a constrînge nu reprezintă o trăsătură a voinţei. Numai autoconvingerea este calea ce conduce spre realizare. Nu permite însă nici altora să te constrîngă pe tine. E necesar să rezişti forţelor superioare prin toate mijloacele ce le ai la îndemînă.
10. Nu forţa pe nimeni, dar nici nu te lăsa constrîns: rezistă prin toate mijloacele.
11. Ajută-te de toţi şi de toate. Dacă proprii tăi copii sau elevi au ajuns nişte oameni cruzi, fii atent că poate tu i-ai crescut în acest fel. Dacă te-a trădat prietenul, tu eşti de vină că i te-ai mărturisit fără nici-o reticenţă, după cum dacă te-a înşelat prietena sau prietenul, soţia ori soţul, să ştii că numai tu le-ai creat posibilitatea infidelităţii. Dacă eşti oprimat de putere, tu eşti vinovat că ai contribuit pe nesimţite la întărirea ei.
11. Ajută-te de toţi şi de toate: la eşec eşti singurul de vină; nu te lăsa oprimat de putere.
12. Să nu acţionezi niciodată în numele altuia. Gîndeşte-te la consecinţele actelor, operaţiilor şi acţiunilor tale pentru ceilalţi: tu eşti singurul responsabil. Bunele intenţii nu justifică nefastele consecinţe ale actelor tale, tot aşa cum consecinţele fericite nu justifică nici pe departe relele tale intenţii.
12. Bunele intenţii pot avea consecinţe grave; fericite consecinţe nu justifică rele intenţii.
13. Trupul este atacat de microbi invizibili, în timp ce sufletul de griji meschine şi de emoţii. Fii atent, nu permite fleacurilor, nimicurilor de tot felul, să se hrănească din sufletul tău.
13. Nu-ţi hrăni sufletul cu: griji meschine, emoţii inutile, fleacuri şi nimicuri.
14. Nu conta niciodată pe aprecierea obiectivă a faptelor tale, deoarece aşa ceva nu există. Oamenii te judecă conform propriilor interese şi concepţiilor lor despre lume. Cînd judeci faptele altuia încearcă să fii la curent cu toate împrejurările ce le-au generat. Nu uita că există foarte multe minciuni şi calomnii premeditate şi că oamenii au tendinţa de a-şi idealiza idolii. Dacă e cazul, ascunde-te şi mori neînţeles de ceilalţi. Toate nedreptăţile care ţi-au fost făcute vor fi îndreptate de moarte şi de uitare, aşa că nu rîvni ca ele să fie îndreptate ori uitate cît trăieşti.
14. Nu rîvni o apreciere obiectivă; moartea şi uitarea îndreaptă toate nedreptăţile din viaţă.
15. Cel care nu are nici-un control interior şi exterior asupra comportamentului său, este capa-bil de multe josnicii nu numai faţă se sine, ci şi faţă de aproapele său.
15. Fără control interior şi exterior, poţi fi capabil de josnicii contra sinelui/aproapelui.
16. În fundul inimii celui mai bun dintre oameni, există întotdeauna un ticălos, care poate ieşi la iveală în orice clipă, mai ales dacă scapă controlului interior sau exterior. De aceea, nu e bine să te încrezi în nimeni pentru că te poţi înşela şi oricînd ţi se poate juca o farsă. Aceasta îi priveşte mai ales pe intimii tăi, căci ei te pot lovi cu duritate totală, cînd tu nici măcar nu te aştepţi. Isus Christos spunea că duşmanii omului se află întotdeauna în cei de lîngă el.
16. Fereşte-te mai ales de prieteni: duşmanii omului se află în cei de lîngă el, tot timpul.
17. Nu te mulţumi niciodată să ai doar încredere în oameni, ei trebuie determinaţi să facă lucrurile de care ai tu nevoie, nu doar pentru tine, ci şi în beneficiul semenilor tăîi. Evită situaţiile care implică riscul de a fi înşelat şi aşază-te cu moderaţie alături de alţii, pentru ca deziluzia ulterioară să nu fie una catastrofală.
17. Fă lucrurile de care ai nevoie, nu doar pentru tine, ci şi pentru semenii tăi (împreună).
18. Fii reţinut în privinţa femeilor. Dacă poţi evita o legătură, nu pregeta să o faci. Nu ceda libertăţii sexuale generalizate. Păstrează întotdeauna o atitudine romantică faţă de iubire, în ciuda trivialităţilor din realitate. Evită pe cît posibil vulgaritatea, frivolitatea, cinismul, limbajul murdar, deoarece pudoarea şi puritatea îţi procură incomparabil mai multe plăceri decît toate ticăloşiile şi viciile vieţii.
18. Fii romantic în iubire; evită vulgaritatea, frivolitatea, cinismul, limbajul murdar.
19. Dispreţuieşte-ţi adversarii, simulează că nu-i bagi în seamă, fă-i să înţeleagă că nu sunt demni de a fi, orice s-ar întîmpla, pentru că nu sunt demni de a fi nici măcar adversarii tăi. Nu-i iubi, orice ar fi, orice s-ar întîmpla, pentru că nu sunt demni de iubirea ta. Fereşte-te să fii victima lor, evită însă ca nici ei să nu ajungă victimile tale. Nu le da chip de om, consideră-ţi duşmanii ca nişte muşte sau ca nişte ţînţari care te pişcă.
19. Dispreţuieşte-ţi adversarii; nu-i iubi; nu le fi victimă; nu le da chip de om, ci de muscă.
20. Munceşte mereu, fii un muncitor conştiincios şi un bun profesionist, încercă să te ridici la înălţimea culturii din perioada în care trăieşti, fiindcă numai asta te poate proteja într-o anumită măsură şi să-ţi dea satisfacţia proprie că ai dreptate. Cît priveşte uniunile de orice fel, precum şi acţiunile colective, încearcă să le eviţi. Nu adera la partide şi nici la secte.
20. Munceşte mereu, profesionist; fă-ţi cultură; nu adera la partide ori la secte.
21. Nu te sustrage totuşi colectivului, dar încearcă să nu te implici prea mult în viaţa lui. Nu participa cu intrigi şi nici la difuzarea zvonurilor şi calomniilor, încearcă să ai o poziţie independentă, nu renunţa niciodată la principiile tale: Nu fă carieră; dacă totuşi o vei face, ai grijă cum te comporţi faţă de ea deoarece ar putea ajunge să-ţi distrugă sufletul.
21. Nu te sustrage totuşi colectivului, dar fii independent; cariera îţi distruge sufletul.
22. În creaţie nu contează succesul, ci numai rezultatul. Dacă simţi că nu eşti capabil să creezi ceva nou şi util, caută să-ţi foloseşti în altă parte puterile tale. Nu ceda opiniilor şi nici gusturilor sau modelor care însufleţesc masele.Încearcă să-ţi făureşti propriile tale gusturi şi opinii, stilul propriu.
22. În creaţie contează rezultatul: ceva nou şi util; fă-ţi gusturi, opinii, stil, proprii ţie.
23. Nu fă nimic ilegal, nu participa la jocurile şi spectacolele organizate de putere. Ignoră varianta oficială a lucrurilor. Nu intra în conflict cu autorităţile, dar nici nu ceda în faţa pretenţiilor acestora. Nu zeifica niciodată puterea; autorităţile nu sunt demne de încredere, nici măcar atunci cînd se străduiesc să spună adevărul şi să facă binele. Natura lor socială le împinge să mintă şi să facă rău.
23. Nu fă nimic ilegal, dar nu te da cu puterea: natura ei socială o împinge la rău, să mintă.
24. E bine să nu te îmbolnăveşti niciodată; dacă totuşi te-ai îmbolnăvit caută-ţi numaidecît vindecarea. Evită medicii şi medicamentele, fă gimnastică cu regularitate, dar cu multă moderaţie. Excesul e la fel de vătămător ca lipsa. Cel mai bine este să-ţi elaborezi un sistem de exerciţii pe care le poţi practica oriunde şi oricum. Fă asemenea exerciţii în fiecare zi. Dacă vrei să-ţi păstrezi trupul tînăr e nevoie să ai grijă de tinereţea spiritului tău, deoarece poţi întîrzia îmbătrînirea fizică pînă în ultimii ani ai vieţii tale, după cum poţi să-ţi păstrezi tinereţea spiritului pînă în ultima secundă. Contează nu neapărat numărul anilor trăiţi, ci senzaţia că ai trăit mult. O viaţă interioară bogată îţi conferă senzaţia unei vieţi biologice îndelungate.
24. Evită boala; fă exerciţii; ai grijă de tinereţea spiritului tău: aşa învingi bătrîneţea.
25. Omul este singur. Aceasta este starea sa cea mai penibilă. Viaţa este făcută în aşa fel încît contactele cu ceilalţi nu sunt decît exterioare şi întîmplătoare, fără a implica osmoza sufletelor. Orice suferinţă poate fi îndurată, mai puţin singurătatea. Nu există remediu pentru ea, ci numai exerciţii cu ajutorul cărora poţi s-o depăşeşti. Singurătatea în mijlocul mulţimii este oribilă. Omul trăieşte permanent în aşteptarea sfîrşitului său. Există totuşi o profilaxie a singurătăţii, mai bine zis o pregătire pentru a fi singur. Omul învaţă să o înfrunte înarmat din cap pînă în picioare şi să o întîmpine ca pe o stare care posedă propriile sale merite: independenţa, lipsa de griji, plăcerea contemplaţiei, dispreţul faţă de pierderi, înţelegerea morţii.
25. Omul e singur. Orice suferinţă se îndură, mai puţin singurătatea. Pricepe moartea.
26. Trebuie să fii întotdeauna gata să mori, să trăieşti fiecare zi ca şi cînd ar fi ultima. Ai venit pe lume fără să te cheme nimeni şi o părăseşti fără să te plîngă cineva. Cei care rămîn în urma ta nu trebuie invidiaţi, deoarece mai devreme ori mai tîrziu vor avea aceeaşi soartă. Mai bine să mori devreme şi în deplină sănătate, decît tîrziu şi bolnav. Sunt mai fericiţi cei care mor împuşcaţi pe la spate.
26. Trebuie să fii întotdeauna gata să mori, să trăieşti fiecare zi ca şi cînd ar fi ultima.
27. Comportamentul sistematic, faptele nu pot să scape anturajului în care trăieşti. Chiar dacă nu ai acceptat niciodată laude, onorarii, vei fi invidiat. Nu am jucat nimănui nici-o festă, nu am lins cizmele nimănui, n-am scris denunţuri, am făcut sacrificii voluntare mai întotdeauna în favoarea altora. Nu am băut, dar am luat parte de bună voie la beţii, am luat apărarea celor care m-au denigrat şi ultragiat pe nedrept.
27. Comportamentul sistematic, faptele nu pot să scape anturajului în care trăieşti.
28. Ca să fii e nevoie să lupţi, să înţelegi, să ştii şi să înveţi, să vorbeşti şi să asculţi, să taci.
28. Ca să fii e nevoie să lupţi, să înţelegi, să ştii, să înveţi, să vorbeşti, să asculţi şi să taci.
29. Comportamentul mi-a adus reputaţia şi mi-a atras respectul cunoscuţilor. Am posedat suficiente bunuri materiale, n-am rîvnit niciodată la mai mult. Am avut discipoli – elevi şi studenţi. Am avut acces la bogăţiile culturii, le-am folosit pe toate cu grijă în folosul meu şi al semenilor.
29. Comportament, bunuri materiale, discipoli, cultură - folosite pentru sine şi societate.
30. AM fost foarte aproape de a-mi realiza idealul, statutul propriei mele personalităţi. Dialectica vieţii şi-a spus însă, în mod fatal, cuvîntul: cu cît idealul meu se apropria mai mult de desăvîrşire, cu atît devenea mai vulnerabil în faţa atacurilor din exterior, şi, concomitent cu el, fapt care m-a făcut să ajung, poate, victimă.”
30. Idealul, statutul propriei personalităţi, desăvîrşit, dar vulnerabil, m-a făcut o victimă.
(Din „Codul de viaţă” al lui Alexandr Zinoviev, disident sovietic, publicat în „România Literară”, 1991, traducere de Ioana şi Dan-Silviu Boerescu; republicat în „Codul bunelor maniere”, Editura Călin).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu